Băăăi, muza mea a rămas în concediu. Ce mă fac? Ce mă fac? Nu că aş avea eu prea mult timp să petrec pe blogul meu sau pe al altora, da’ chiar îmi pare rău cand intru aici sau în mail şi nu văd nicăieri nici un comentariu. Daroricât mă gândesc, mintea mi-e goală. De-aia n-o să scriu un post despre cum nu-mi vin mie ideile, ci doar vă anunţ că sunt ok, am început lucrul şi mi-am reluat toate drumurile de rezolvat una şi alta. şi până nu-mi vine muza acasă, sunt şi eu puţin în vacanţă. Pa.

Dacă nu ştiţi la ce regulă de 3 zile mă refer (deşi, sincer, mă îndoiesc că cineva nu ştie care-i treaba cu cele 3 zile), aflaţi că mă refer la timpul scurs între momentul cunoaşterii şi momentul sunatului. între un tip şi o tipă. Ok, poate ar trebui să reformulez sau să redau mai grafic: un el cunoaşte o ea într-o seară – n-are importanţă cadrul. Flirtează, fac cunoştinţă, poate petrec toată seara împreună, poate e implicat şi ceva schimb de fluide, puţin contează. Ce contează însă în problema noastră de azi e ceea ce el îi va spune la sfârşitul serii (dimineţii, whatever): “Te sun eu” – evident după…

…Io sufăr. Da. Alături de cel care suferă mai mult. Am suferit când vară-mea s-a decis să nu mai fie fană Kelly Family. Am suferit când s-au despărţit doi bloggeri care îmi erau dragi şi a căror iubire o savuram din posturile lor şi am suferit şi când s-au despărţit alţi doi bloggeri. Am suferit când s-au rupt treburile între Demi Moore şi Bruce Willis, Nicole Kidman şi Tom Cruise, Brad Pitt şi Jennifer Aniston. Că îmi plăcea mult de ei, aşa împreună, ca un întreg. Poveştile lor de iubire păreau atât de frumoase, desprinse parcă din romanele de dragoste, din filmele cu happy ending. Când îi vedeai, pur şi…

Barbie mă provoacă, Ela mă roagă. O să le împac pe amândouă şi o să vă vorbesc de un concurs pentru bloggeri care are ca subiect… scrisorile pentru Moş Crăciun. Dintre toate lucrurile frumoase ce ţin de copilărie, Moş Crăciun are o însemnătate aparte. Copilăria fiecăruia a fost cumva marcată de vizitele şi darurile lui şi toţi avem cel puţin o poveste legată de el. Unora

Na, uite ca măria sa, muza, s-a întors oleacă să mă viziteze şi pe mine (Welcome, bitch!). I s-o fi făcut milă nenorocitei când a văzut că blogul ăsta era neupdatat de nici mai mult, nici mai puţin decât de 4 zile. Şi ce gând mi-a sădit în cap? Cum ar fi fost dacă aş fi avut un frate mai mic? Sau unul mai mare. Da’ o să mă opresc la prima variantă pentru că nu-i foarte departe de adevăr că aş fi putut avea un frate mai mic. Cu un an. N-a fost să fie, da’ îmi pare tare rău că nu l-am avut aproape. Acum mi-ar fi fost…