S-au adunat cam multe de cand n-am mai scris retrospectiva, dar recupererez. A fost vreme tare nasoala in Berlin o lunga perioada de timp. Asta a insemnat stat in casa, iesit in locuri inchise sau indurat ploaie marunta si enervanta. Inainte de excursia la Hamburg, am avut o saptamana in care nu am avut timp sa ma relaxez nici macar jumatate de ora. In fiecare zi, dupa lucru, ba faceam lectii cu Ada, ba aveam undeva de mers si rezolvat ceva, ba un concert aparut din senin, apoi pregatiri si apoi umblat mai mult de 45km in Hamburg. N-a fost o saptamana prea usoara si evident am fost cam irascibila.…

Sunt putin in urma cu retrospectivele saptamanale pentru ca nu prea am avut timp sa scriu (desi mi-am facut pentru Underground TM). Si Instagramul l-am lasat de izbeliste saptamana trecuta. Asadar, am lasat evenimentele la saptamana 4-11 Martie. Capitolul ‘carti’ a fost reprezentat doar de Masurarea lumii a lui Daniel Kehlmann, desi mai citisem inca una, insa nici acum nu am apucat sa postez despre ea. Si oricum sunt in urma cu vreo 3 carti despre care vreau sa scriu. Despre cartea lui Kehlmann: Un lucru imi e clar: nu voi mai trece niciodata la fel pe langa Universitatea Humboldt sau Humboldt Forum dupa ce am citit cartea asta. In…

In 9 ani de cand s-a stins, am scris despre ea doar de doua ori. E nedrept si anul asta ma simt si mai vinovata fata de mama mea decat m-am simtit vreodata. Din toate intalnirile de anul trecut, din povestile care mi-au completat spatiile goale despre familia mea, am aflat multe lucruri care mi-au schimbat perpectiva asupra lucrurilor. Am vrut sa stiu mai multe, sa imi cunosc parintii mai bine, asa cum nu am avut curiozitatea sa o fac in timpul vietii lor. Cam asa cum se intampla cand citesc o carte si vad ce se intampla in sufletul si mintea tuturor personajelor. Ei bine, tot ce am aflat…

O scurta discutie recenta cu Ama m-a facut sa ma ingrijorez putin. Mi-am mutat jurnalul pe Instagram pentru ca imi ia mai putin timp si imi e mai la indemana. Una-doua se editeaza si se incarca pozele, scriu cateva cuvinte sub ele si… publish. E mai simplu acolo pentru ca pot sa fac totul de pe telefon, caracterele oricum sunt limitate si nu ma pot intinde cu scrísul, iar feedback-ul vine mai repede (de ce sa nu o recunosc? Postez in primul rand pentru amintire, dar si pentru informare, atlfel as tine totul in telefon si nu mi-ar pasa cum ar fi primit ce postez). In timp ce pe blog……

Pe care ma voi forta sa le recuperez anul asta. Spun ca ma voi forta pentru ca daca nu exista dorinta sau chef de a face ceva, poate trebuie incercata si varianta cu “pofta vine mancand”. Tot anul trecut, dar in special pandemia, mi-au furat doua bucurii care imi aduceau fericire: calatoriile si evenimentele literare.  Daca sunteti prieteni vechi ai blogului, probabil stiti ca eram usor obsedata de a pleca de acasa. Cautam locuri frumoase pe Pinterest, faceam planul si cand ajungeam acolo bateam orasul la pas, luam trenul sau autobuzul sa merg si mai departe si incercam orice experienta noua imi aparea pe radar. De cand a venit Ada,…