Călătoria spre Franța a început cu oprirea care a împărțit drumul în două: Liège. Din păcate, ne-am aflat fie în momentul lui nepotrivit, fie în locurile nepotrivite. E drept că ne-am plimbat foarte puțin prin centrul vechi, însă absolut toate străzile sunt în construcție. Probabil va arată minunat peste câțiva ani, dar acum e ca după război. Plus că miroase atât de urat în anumite locuri, tot centrale, încât nu am nici o vorbă bună pentru el. Cu greu am găsit ceva de fotografiat. Dar gofrele au fost delicioase. Și Belgia, ce am văzut din ea*, îmi place, dar Liège nu prea. Cel puțin nu în acest moment din existența…

Cu această postare încep seria tuturor locurilor în care ne-am oprit anul trecut în concediul de două săptămâni prin Franța*. A fost fantastic. Nu avem nici un regret, poate doar unul mic – acela că vacanța nu a însemnat și baie în mare și plajă. Foarte multe dintre opririle noastre au fost pin-uite cu ani în urmă pe Pinterest ca locuri în care îmi doream foarte mult să ajung. Soțul a vrut în special la castele, în timp ce eu am vrut peste tot. Împreună cu Grecia, Franța ocupă un loc special în sufletul meu, fără a avea la bază ceva sentimental, pur și simplu pentru că sunt și pentru…

* Dupa 5 luni (de la scriere si 7 de cand chiar am fost acolo) am apucat si eu sa dau ‘publica’ acestui articol uitat in drafturi * Ocazia cu care am ajuns la Amsterdam a fost Conferinta DIAN despre care am detaliat aici. Am apucat sa ne plimbam putin prin Amsterdam, insa dupa o zi plina de emotii si sentimente si oboseala adunata, nu l-am savurat cu bucurie. Nu eram in starea potrivita pentru un oras ca el. Vom reveni cu mai mult timp si cu mai mult ‘holiday mood’. Ne-au placut canalele si casele de pe marginile lor si as fi vrut sa intram si la casa lui…

Ma tot gandesc cum sa fac sa nu mai treaca atata timp intre postari si cred ca cea mai buna solutie ar fi sa postez pe blog in aceeasi zi cand postez si pe Instagram (din motivul explicat aici). Sunt in urma cu multe intamplari, asa ca sper ca incet, incet sa recuperez si sa ajung la zi, in functie de cat timp am. Am ramas pe undeva prin mai, la iesirea anuala de Rusalii.  Fostii nostri vecini, cu care am ramas foarte buni prieteni (si singurii prieteni adevarati care sunt nemti), au traditia asta de cand era J mica. In fiecare an, de Rusalii, se aduna familia si prietenii…

Anul asta ne bucuram de multe weekenduri lungi in aprilie si mai si ne-am propus sa facem scurte excursii prin tara adoptiva. De Paste am ales Hamburgul ca era usor si repede de ajuns cu trenul si voiam demult sa il vedem. Eu aveam vreo trei dorinte pe care voiam neaparat sa le vad, dar din pacate pentru una nu ne-am pregatit destul de devreme – Miniatur Wunderland e deschis de dimineata de la 7 pana la 1 noaptea si cu o singura exceptie la ora 7:30 sambata dimineata, totul era complet rezervat pe site – exista varianta sa cumparam bilete si sa asteptam o ora si jumate in muzeu…