tomata călătoare
-
Ronda, între stânci, hăuri și coridă
De la Malaga la Ronda e un drum de două ore cu trenul. Două lucruri despre această călătorie cu trenul: 1. e un frig în tren de mori – eu m-am îmbrăcat în rochie lungă, alegere pentru care m-am și felicitat, m-am și înjurat (dacă în tren eram ca pinguinii, vorba Sotzului, la Ronda ne topeam ca gheața). 2. peisajele sunt foarte frumoase: pe lângă satele albe ale Andaluziei, am văzut și El Caminito del Rey, pe care visez să-l parcurg cândva în viitor. E deja redundant să vă spun că și la Ronda mi-am dorit să ajung pentru că am văzut-o pe Pinterest, dar ce să fac dacă ăsta…
-
Dupa doi ani, Malaga
Malaga era o destinație programată pentru 2015, după ce Pinterestul mi-a scos în cale poza asta. Doar că pe vremea când plănuiam să fim acolo, eram în maternitate, în chinurile facerii, aducând-o pe Ada pe lume. Poate își dorea și ea să vina cu noi și de asta ne-a stricat planurile 🙂 Nu-i nimic, Malaga va rămâne întotdeauna prima ei vacanță la mare cu părinții ei. Chiar dacă prima întâlnire cu marea a fost la Zinnowitz la Marea Nordului, dar despre asta în alt episod. Din păcate nu scria sub poza de mai sus că peisajul e din Nerja și nu din Malaga, că mă orientam altfel. Tehnic, Nerja e…
-
Cum să cunoști un oraș pe gratis
Sau un alt titlu: „care-i treaba cu tururile turistice gratuite?” Cititorii mai vechi ai blogului știu cât de călătoare îmi e firea, cum planific, cum mă bucur, cum mă minunez și cum scriu pe blog despre ce am văzut sau ce aș vrea să văd. Celor care se nimeresc azi aici pentru întâia oară le pun la dispoziție categoria mea de plimbări prin Europa (că încă n-am ieșit din perimetrul ei). Cu toate astea, n-am aflat până acum câteva luni de conceptul de „free walking tours” și, dacă nu mi-ar fi plăcut să-mi planific și să mă documentez înainte de vacanțe și excursii, aș spune că am pierdut timp prețios…
-
În sfârșit despre Köln
Au trecut deja două saptămâni de când ne-am dus și ne-am și întors de la Köln, am tot amintit de el în câteva articole, dar iată că acuma mă scap de datorie. Deci ocazia cu care am ajuns acolo mai repede decât plănuiam se datorează jobului Sotzului, care lucrează pentru o firmă din Köln. O dată pe lună trebuie să meargă să-și vadă șefii și colegii, să participe la ședințe și să pună țara la cale. Și pentru că el a fost deja de două ori, a treia oară ne-am dus și noi pe capul lui. Noi, adică eu, Ada și Ricky. Am rezervat un apartament de pe Airbnb și…
-
Cireșii înfloriți de la Bonn – o altă dorință îndeplinită
Trece primăvara până am eu chef de ceva (că nu doar de scris n-am, ci de mai multe), așa că m-am obligat să deschid Word-ul și să pun câteva cuvinte despre o altă dorință îndeplinită, oferită pe tavă. În decembrie, înainte să venim în Germania, postam pe Facebook un articol cu multe poze despre o alee celebră în Bonn datorită cireșilor care înfloresc primăvara, oferind un spectacol vizual încântător. Știam de strada asta de pe Pinterest, când am dat de poza asta (care apare și în celălalt articol). Scriam pe Facebook: „știu ce-o să fac în aprilie”. Timpul a trecut, am încercat o singură dată, prin februarie parcă, să-l conving…
