tomata cinefilă
-
Filmele de vineri – filme de epocă
Ah, așa îmi e de ciudă că am uitat vinerea trecută să scriu despre filme, că am văzut o grămadă. Și pentru că printre ele sunt multe de epocă, o să vă povestesc despre ele azi și le las pe celelalte pentru vinerea viitoare. Mă gândeam chiar să tai de pe watchlist în funcție de tematică pentru că am mai multe din același gen. Numai că săptămâna asta nu m-am ținut de plan, deci poate altădată. Așadar, în ordinea în care le-am văzut:
-
Teatru: Cloaca
Am rămas puţin în urmă cu „cronicile” de teatru, însă doar pentru că nu-mi găsesc cuvintele prea uşor odată ce scap de sub vraja spectacolului. Dacă nu scriu imediat cum ajung acasă despre ele, pierd ceva, pierd starea aceea indusă de actori, până să mă aşez să scriu. În cazul spectacolului Cloaca, pe care l-am văzut duminica trecută, timpul a trecut şi mi-a şters cumva din senzaţii, însă vă asigur că au fost destul de puternice. Ca la orice spectacol merg în ultima vreme. Şi în caz că n-am mai spus până acum, chiar trebuie să-i mulţumesc Ancăi pentru includerea mea în colaborarea cu TNT pentru că dacă n-ar fi…
-
Filmele de vineri
Mă tot uit la lista filmelor pe care vreau să le văd, pe care mi-am făcut-o pe imdb. Sunt peste 150 de titluri acolo și cu fiecare interviu pe care îl ascult, mai adaug câte unul. Problema e că nu am starea necesară pentru a vedea filme în perioada asta, probabil am nevoie de o carte proastă. Sunt în faza în care aș devora cărțile și recunosc că mi-a fost dor de ea. Așa că nu mă deranjează prea tare că nu tai și de pe lista de filme, dacă pot tăia de pe cea a cărților. Totuși, de săptămâna trecută și până acum am văzut două filme:
-
Filmul de duminică
Ok, e tot filmul de vineri, dar vorbim despre el duminică pentru că am avut un weekend plin. Vă întrebam la începutul săptămânii ce-ați zdrobi dacă ați avea ciocanul lui Thor și-am fost surprinsă să văd că, așa cum spunea cineva în comentarii, au predominat floricelele, pentru că dragă Duhule, cred că ne-am săturat cu toții și să-i înjurăm pe politicieni și pe conducătorii țării. Facem asta zi de zi și tot degeaba. Măcar, ipotetic dacă ne-am îndrepta atenția către alte cauze, poate ne-am face un bine, cel puțin pe moment. Aaaaanyway, era un exercițiu de imaginație și am primit o grămadă de răspunsuri.
-
Teatru: Billy Mincinosul
„A minți înseamnă a visa”, asta spune Billy la începutul spectacolului. Și mai spune câteva chestii care aproape că te fac să crezi ca a minți e bine, e frumos, e indicat. Doar că auzindu-le o singură dată, într-un discurs, nu le-am reținut. Billy minte pentru că viața îi pare mai convenabilă așa. Evident, pentru cei despre care minte, viața e departe de a fi convenabilă. Le spune oamenilor că tatălui său i s-a amputat un picior, unei iubite că tatăl lui ține ferecate într-un sertar opere de artă, altei iubite că inelul de logodnă e la bijutier. Cu o mamă care n-a lucrat în viața ei, meseria ei fiind…
