Prima oară când am văzut-o pe Sabina Bijan, în rolul dramatic al unei actrițe care urma să o joace pe Edith Piaf în Nu, eu nu regret nimic, am plecat de la teatru cu o impresie plăcută. Însă când am văzut-o în spectacolul Gaițele (despre care încă n-am apucat să scriu, dar pe care vi-l recomand încă de pe acuma), i-am văzut altă latură, aceea de foarte bună actriță de comedie. Impresia asta s-a consolidat odată cu spectacolul Actrița în care a fost genială. Poate nu mai mult decât în Gaițele, dar foarte, foarte bună.

La sfârșitul lunii februarie, când am ales să mergem la spectacolul Deșteptarea primăverii, nu știam cât de cunoscută și importantă e piesa lui Frank Wedekind. Am aflat abia când am căutat-o pe Google, curioasă de alte păreri. E drept că n-am eu nu știu ce cultură vastă în arta dramatică, așa că nu-i de mirare că n-am auzit de ea. Căutarea pe Google mi-a dezvăluit că piesa s-a jucat pe scenele teatrelor din toată țara, chiar și de liceeni, ceea ce nu e o surpriză pentru că exact liceenii sunt în centrul atenției.