Teatru: Actrița |

Prima oară când am văzut-o pe Sabina Bijan, în rolul dramatic al unei actrițe care urma să o joace pe Edith Piaf în Nu, eu nu regret nimic, am plecat de la teatru cu o impresie plăcută. Însă când am văzut-o în spectacolul Gaițele (despre care încă n-am apucat să scriu, dar pe care vi-l recomand încă de pe acuma), i-am văzut altă latură, aceea de foarte bună actriță de comedie. Impresia asta s-a consolidat odată cu spectacolul Actrița în care a fost genială. Poate nu mai mult decât în Gaițele, dar foarte, foarte bună.

Despre ce e vorba în piesă: despre două femei și despre relația dintre ele. Despre femeia care alege cariera și cea care alege familia. Despre cea care are impresia că lumea se învârte în jurul ei și despre cea care trăiește în umbră, face sacrificii, închide ochii și își acceptă condiția de femeie mediocră. Una este actrița, cealaltă cabiniera ei – ușor de înțeles căreia dintre ele i se aplică descrierile de mai înainte. Implicată într-o relație amoroasă, care durează de 10 ani, cu un bărbat pe care nu-l iubește, Actrița află că „Motănel” îi ascunde un secret. Însă nu numai el, ci și cea care o îmbracă zi de zi pentru rolurile sale. „Cei mai apropiați oameni”, cum bine spune și ea, au mințit-o, fără ca ea să-și dea seamă că tocmai ea e cea care înșeală. Pare complicat? Nu e. Când caută în poșeta cabinierei după un medicament pentru durerea de cap, Actrița găsește două certificate de naștere. Ale copiilor cabinierei. Pe ele descoperă numele Motănelului, iar când o confruntă pe angajata ei, află că sunt căsătoriți încă dinainte să apără ea în peisaj. Deși ea e amanta, adică cea care ar trebui să înșele, ea este cea, înșelată de soț și de soție.

Povestit, spectacolul pare o dramă. Văzut, e o comedie. Atât Sabina Bijan cât și Corina Dohanici fac sala să râdă fără artificii inutile. Mi-au plăcut în mod deosebit două momente: unul în care Actrița recită un fragment din Nu, eu nu regret nimic, și altul când, la sfârșitul spectacolului, văzând retincența publicului care nu știa dacă să aplaude sau nu, una dintre cele două doamne ne-a spus că putem aplauda. Motivul pentru care publicul n-a știut ce să facă a fost acela că la un alt moment al reprezentației, luminile s-au stins, dar spectacolul a continuat. Eram puțin nedumeriți daca chiar era gata sau mai urma ceva.