tomata cinefilă
-
Relatos salvajes sau Wild Tales sau Povești trăznite
Asta așa ca să dea bine în Google și să vă ajute să găsiți filmul ăsta sub orice nume l-ați căuta. Planul meu de a vedea un film pe zi a eșuat lamentabil, dar fiți pe pace că nu tot programul de vacanță e în pericol. Am cu ce mă lăuda. Până una alta, să vă spun despre Relatos Salvajes, pe care l-am trecut pe watchlistul de pe IMDB imediat cum am citit la Ruxa despre el. Nu știu ce m-a atras din recenzia ei, cert e că n-am stat pe gânduri și m-am uitat la el chiar acum două zile. Și pentru că am văzut că joi, la Grădina…
-
Dau două invitații duble la „De ce eu?”
Am auzit prima dată despre filmul lui Tudor Giurgiu, De ce eu?, în campania electorală de anul trecut. Auzisem cum că l-ar incrimina de ceva pe Ponta sau așa am potrivit eu informația pe baza puținelor informații pe care le scoteam din ce auzeam la radio sau din subiectele articolelor duse în direcția asta. Mi-a stârnit curiozitatea, deși acum, la câteva luni de la acel moment, politica nu mă mai interesează deloc. Filmul mă interesează pentru că mie mi se pare (e doar o bănuială personală, cultura mea în cinematografia românească nu-i prea vastă) ceva ce nu s-a mai făcut până acum în România. Am dreptate sau bat câmpii? Eu…
-
Teatru: Daddy
După ce-am citit Cimitirul și după ce-am văzut Daddy luna trecută la Teatrul Național, pot spune liniștită că n-o să mă mai șocheze viitoare opere, ori de care ar fi ele, în sensul „ăla”. Dacă până de curând sufeream de pudoare când întâlneam în cărți sau auzeam rostindu-se pe scenă cuvinte vulgare, acuma sunt călită. Pot să ascult orice și să citesc orice și n-o să-mi rămână privirea sau auzul țintuite în momentul ăla. Și nici n-o să mai roșesc. O să trec mult mai ușor peste. Dacă ați citit Cimitirul, poate știți despre ce limbaj vorbesc. Dacă ați văzut Daddy, la fel. Dacă n-ați citit nici una, n-ați văzut…
-
Teatru: spectacolele lunii octombrie
În ordinea preferințelor, luna asta am văzut: Piața Roosevelt Văzut chiar aseară și plăcut cel mai mult. E plin de culoare, muzică, personaje multe, gălăgie, umor, dramă. Într-o atmosferă care aduce un pic a circ, avem o trupă de travestiți (Bibi – Cătălin Ursu – și Suzana – Călin Stanciu Jr. – printre ei), condusă de Aurora (jucată de Ion Rizea), o drag queen sufletistă, a cărei prietenă, Concha (Andreea Tokai) lucrează pentru Vito (Victor Manovici), moștenitorul unei fabrici din care concediază zilnic zeci de oameni. Apoi îl mai avem pe Mirador (Romeo Ioan), polițist la secția din Piața Roosevelt, pe fiul său, Mondo și pe Bingo (Claudia Ieremia), o…
-
Selfie, un serial pe înțelesul nostru
Al nostru, adică al celor care freacă menta își petrec timpul pe internet, care înțeleg terminologia și jargonul aferente. Am aflat de Selfie când l-am văzut pe John Cho intr-un talk show și mi s-a părut interesantă ideea. Care idee este următoarea: Eliza Dooley este o vedetă a internetului, self-absorbed (așa bine o caracterizează termenul, că nici nu mă stresez să găsesc un corespondent în română), egoistă, fără prieteni reali, dar cu sute de fani și followeri pe Instagram, Twitter și Facebook. Este cel mai bun agent de vânzări într-o companie farmaceutică, dar ghinionul ei e că în primul episod, i se întâmplă să se facă de râs în fața…










