-
Sa mananc, nu sa gatesc
Am scris azi pe twitter si pana sa ajung sa scriu postul, m-am tot gandit la asta. Nu sunt facuta sa gatesc. Nu-mi place, n-am chef si consider ca gatitul imi rapeste din timpul meu liber. Cum nu sunt o fana a mancatului – functionez pe principiul „mananc ca sa nu mor”, chiar daca sunt o pofticioasa – nici prepararea mancarii nu mi se pare o activitate care sa ma incante. Ma irita, de-a dreptul, si pana sa mananc ce-am gatit, pana e gata, nu mai am nici un chef si imi trece toata foamea. Nu sunt total antitalent in bucatarie, nu imi tai degetele, nu ma ard si din…
-
In amintirea tatalui meu
Au trecut deja cateva zile de cand tatal meu a murit si doar 3 de cand l-am inmormantat. Nici acum nu-mi vine sa cred, desi cateodata am impresia ca m-am resemnat, ca am acceptat si ca m-am impacat cu ideea. Ma amagesc singura pentru ca de fiecare data se gaseste ceva care sa ma faca sa plang la fel ca si in ziua in care s-a intamplat. In seara asta i-am sters contul de pe calculatorul meu si inca plang pentru ca nu m-am gandit ca de acum inainte n-o sa mai vobim de pe mess si nici n-o sa ma mai intrebe „cum fac asta?” sau „asta ce face?”…
-
A murit omul pe care l-am iubit cel mai mult
Mi-e greu, mi-e atat de greu si nu vad nici macar tastele de lacrimi, de durere si de sfasiere… Am stiut, tot timpul am stiut ca urmeaza sa scriu acest post si am sperat din tot sufletul ca acest moment sa fie cat mai departe. Si vreau sa-l scriu pentru ca scrisul ma ajuta sa ma descarc, sa scot din mine o durere surda care inca nici nu m-a lovit in plin… Ieri, tatal meu m-a parasit si n-o sa-l mai vad niciodata. Niciodata. Niciodata e asa un timp lung… cum sa ma obisnuiesc? cum sa ma resemnez si cum sa ma impac cu ideea? Cand o sa ma opresc…
-
Un inger ne va veghea de sus
Am vrut să tac şi să nu mai spun nimic azi. Am vrut să păstrez un moment de reculegere mai lung pentru un om deosebit care acum nu mai e printre cei vii. Dar consider că, mai important decât acel moment de reculegere, pe care l-am ţinut stupefiată când am aflat, e mai important un mic omagiu, atât de mic în comparaţie cu ce a făcut el pentru noi. Am avut onoarea să îl cunosc pe Mile la o întâlnire a bloggerilor, cand neştiind cine e, m-am dus “să mă bag şi eu în seamă” (cum fac de obicei). I-am întins mâna şi i-am spus: “Eu sunt Andreea. Tu eşti…
-
Anunt de expo noua
La expoziţia trecută mi-aţi cerut în comentarii să fac una despre eşarfe. Dorinţa voastră este îndeplinită, aşa că aştept pozele cu eşafele voastre până duminică, 28 martie. 🙂 Folositi adresa de la contact, si puteti trimite si poze cu fulare. 🙂
