Inca nu pot sa ma decid daca tine de nesimtire sau de alte sentimente necunoscute mie. Am stat pe ganduri pana le-am indoit si tot n-am ajuns sa pricep de ce unii oameni nu ii saluta pe altii. Nu pe oricare altii, ci pe cei cu care au intrat la un moment dat in contact direct. Pe cei cu care au schimbat mai mult de 5 propozitii in toata viata lor. Nu inteleg pentru ca eu nu sunt asa, eu salut si necunoscutii de pe coridoarele CEC-ului si cateodata si pe cei cu care ma intalnesc cand ma duc la lucru (o babuta care isi plimba cainele). La polul opus…

Cu postul asta, setul meu de legi si reguli o ia nitel la vale, dar datorita faptului ca vreau sa imi exprim si eu parerea, o sa o fac cat de publica pot. Pentru ca balconul de la Opera nu mi-ar permite sa ma manifest in gura mare, o fac pe blogul meu. Cand vine vorba despre Dansez pentru tine, putini sunt aceia care raman indiferenti. Pe o axa imaginara unde la fiecare capat se afla laudele, respectiv huiduielile, eu ma situez mult inspre laude. Inainte sa sariti cu gura, permiteti-mi sa-mi prezint argumentele. Divertisment si caritate deopotriva, show-ul asta ii face fericiti pe cei implicati. Da! Fericiti, in ciuda…

Mi se intampla de multe ori sa nu inteleg din prima (nici dintr-a doua, nici dintr-a treia) ce vrea sa insemne o anume expresie. Asa se face ca pana n-am avut un exemplu concret n-am priceput ce inseamna “sitting on the top of the world”. In lipsa de alta explicatie, m-am pus pe ganduri, si stand eu comod pe ele, printre imaginile ce mi se defilau inaintea ochisorilor mintii a aparut clasicul Everest cu cerul negru si steagul din varful lui. E o imagine si asta, nu? Si chiar corecta, numai ca prea infipta in sensul propriu. Si oricat m-as fi straduit, sensul figurat mi se strecura printre neuroni. Pana…