Mai un pic şi mă mărit
A venit din nou timpul sa fiu in centrul atentiei. Trecuse deja prea mult timp de cand fusesem data uitarii. Pe infatisarea mea se asternuse praful si nu se arata nimeni dornic sa ma curete si sa ma ingrijeasca. Eram imbatranita, posomorata, gri si fara nici o tragere de inima sa mai ies in lume. Ce folos? Nu am ce-mi trebuie sa primesc oaspeti, desi eu cred ca zace in mine un potential pe care nu il exploreaza nimeni. Prietena mea, Bega, abia isi taraie picioarele si e foarte neingrijita. Eu nu inteleg cum poate sa isi arate licaririle trecatorilor. De fapt cred ca nici ei nu se uita la ea cu mare bagare de seama… cel mult cu dispret, arunca in ea cu sticle de plastic si cu amabalaje de ciocolata. Ce comportament necuviincios! Mi se tot lamenteaza ca ii e dor de iubitul ei, Vaporaşul… nu l-a mai vazut de cativa ani si ii e dor sa il plimbe pe apele ei. „Stai linistita”, i-am spus, „vorbesc eu cu sotul meu si poate il aducem cumva inapoi pe Vaporaş”. Nu cred ca am consolat-o. A incetat sa mai spere…
Am atatea cladiri sa le arat vizitatorilor, insa nu pot sa ma prezint in haine de casa, toate rupte si zdrentuite… nu m-ar lua nimeni in seama. Candva, demult, am fost o doamna, aveam atatia oaspeti, eram atat de bucuroasa…
Dar nu e totul pierdut. Vine din nou vremea maritisului si toti graviteaza din nou in jurul meu. Ma simt putin mai bine. Am avut o primavara superba, mi-au adus lalele si panselute, mi-au plantat chiar si arbusti – purtam din nou o rochie noua si colorata.
Mi-au cumparat chiar si mobila, 
au inlocuit-o pe cea veche.
Mi-au construit pana si o fantana arteziana… oh, imi plac atat de mult fantanile… imi pare nespus de rau ca de cea a Punctelor Cardinale nu se ocupa nimeni. E una dintre preferatele mele…
Imi netezesc drumul si schimba podelele pentru a putea dansa mai bine.
Mi-au cumparat firobuze si autobuze noi. Cred ca era si timpul, cele vechi scoteau un fum prea inecacios. Tuseam ingrozitor de la ele, simteam ca ma asfixiez cateodata.
Pacat ca numai o data la 4 ani devin vizibila in ochii lor… Pacat ca nu stiu sa ma pretuiasca asa cum merit. Nu le-am gresit cu nimic, ba chiar i-am facut mandri cand am primit titlul de Oras de 5 stele. Nu va ingrijorati pentru mine, o sa renasc odata la 4 ani… veniti sa ma vedeti atunci.
Cu drag,
Timisoara
16 Comments
Visare
Păi, da. Ei îşi amintesc de oraşe numai în timpul campaniilor electorale 🙁
ines
Si eu care am crezut ca te mariti tu… 😛
Cinabru
Si eu crezusem ca e momentul pentru Casa de piatra. Nu mai speria lumea. Timisoara arata bine, chiar foarte bine. Bine ca macar acum mai misca ceva bipezii din functii.
teo.georgescu
Uf, ma speriasem! Credeam ca iti pui pirostriile….
Cand colo, noroc cu campania asta electorala !
cropcircles
Mai Tomato! Te-ai pus pe glume!
Eu in naivitatea mea credeam sincer ca te mariti. Scosesem deja casa de piatra si copiii de caramida sa ti le urez.
Cat despre Timisoara, e ok ca se fac schimbari. Ca si la Ploiesti. Ar fi bine sa fie mereu an electoral, in ce orase am trai atunci…
white noise
nu e deloc doar o data la 4 ani, nu in Tm. si-s convinsa ca stii asta, dar legile blogului cer alte chestii.
Kesepian
Asta-i bănăţanca mea! Îmi place.
_____________
Kesepian.
Ciupercutza
Hmmm … eram sigura ca e ceva la mijloc cu postul asta 😉 De cand am vazut lincul pe twitter 😛
Foarte misto ideea! Bravo mamzel!
Acum stiu sigur ca daca vin in TM o sa am un ghid pe cinste 😉
puisorul cufurit
Ma speriasem ca te mariti tu. Si ma intrebam cum poti sa le faci una ca asta atator fani… Uite, eu pentru fanele mele o sa raman neinsurat pana la 30 de ani. 😛
camelia
unde e facuta poza cu “podelele”? 😀
*draguta povestea, btw*
BlindGirl
asa e si la noi.. dintr-un oras plin de colb si gunoaie a iesit cenusareasa plimbandu-se printre miile de lalele rasadite peste noapte, s-a asezat pe zecile de banci noi-noute….
Acu’ vreo 2 zile ma plimbam cu fata nasei (din alt oras) si m-am asezat pe una din bancile noi explicandu-i ce noroc are ca viziteaza orasul chiar acum cand s-a imbracat pentru alegeri… niste babe se uitau la mine in sictir ca “profitam” de imbunatatiri stand pe bancile noi. Tin sa zic ca eu platesc taxele si impozitele in primarie an de an, nu o data la 4 ani si ca merit chiar mai mult.
Adi
Cel mai bun post al tau…incepi sa scoti la suprafata calitatile de bloggerita de top…felicitari Timisoreanco!
Tomata
@ Visare –> Mda. Pacat.
@ ines –> Asa au crezut multi. Strategie SEO. 😀
@ Cinabru –> Nu arata tot timpul asa bine, si nici pe cat de bine ar trebui. Au ingrasat porcul in 2 luni si de-asta arata asa. Dar in rest nu se face mai nimic.
@ Teo –> Hm… multi folositi verbul „a speria” pentru titlul meu. Chiar asa sa fie? 🙂 Nu mi-a venit inca vremea…
@ cropcircles –> Eh, inca nu. Ar fi bine sa fie copiii de caramida, dar inainte tre’ sa fie casa de piatra dupa legile lu’ tati.
Chiar ca ar fi bine sa fie an electoral in fiecare an. Atunci sa vezi stralucire in Romania.
@ white noise –> Nu stiu la ce legi ale blogului te referi, insa n-am scris articolul cu alte intentii sau din alte motive, decat din cele subiective. Mie nu mi se pare ca in Timisoara s-a facut ceva in ultimii 3 ani. In afara de soselele mereu in constructie, unele sunt asa de vreo 2 ani (vezi zona Soarelui), nu am observat schimbari semnificative ca astea din ultimele 2 luni. Unirii arata ca naiba, Judeteanul e zugravit numai pe o parte, masinile sunt parcate peste tot, Parcul Copiilor e in paragina, Bega, asa cum am zis, la fel. Sunt mult prea multe cele pe care i le reprosez lui Ciuhandu, si din pacate tot el o sa iasa. Asta cred eu si cu impresia asta am rams. Ca o fi gresita sau nu… nu prea se straduie nimeni sa mi-o schimbe.
@ Kesepian –> 😉 Ma bucur.
@ Ciupercutza –> 😀 Multumesc. Io as vrea sa vii in Timisoara. Te duc peste tot si iti arat tot. 🙂
@ Puisorul cufurit –> Si tu te-ai speriat?? :))) Ce ar fi asa de speriat daca chiar m-as marita? 🙂 Dar stai linistit, nu e inca timpul meu.
@ Camelia –> Langa Parcul Rozelor. Mai am o poza facuta in toiul pavarii. 😛 da’ n-am vrut sa o pun pe aia. Multumesc. 🙂
@ BlindGirl –> Mda, asa e. Dar nu tine nimeni cont de asta. Se pun taxe pentru orice si nu se face nimic (vezi Tel Park). Nu ma mai plang pentru ca nici o lamentatie de-a mea n-o sa schimbe nimic. Dar imi pare rau de orasul meu si ii doresc ca intr-o zi sa aiba parte de un adevarat gospodar care sa il respecte atat pe el cat si locuitorii lui.
@ Adi –> Cel mai bun? Asa ai zis si la ala cu orgasmul la femei. :))) Multumesc.
DeMaio
Am luat-o pe bune =))
Norocul meu că m-am prins după primele rânduri că ai chef de glume!
Super, oricum 🙂
daimon
mulţumesc pentru însemnare, Andreea.
ai spus-o cu un umor-tragi-comic ce ar merita citat pe frontispiciul Primăriei şi tipărit pe biroul lui Ciuhandu.
I mean, să vadă următorul de ce a fost ăsta înlocuit 😀
Tomata
@ DeMaio –> 😉 Ma bucur ca iti place. Incepusem sa abandonezz povestile si scrisul alegoric. 😛
@ daimon –> Chiar pe frontispiciu?? ;)) N-o sa ajunga acolo. 😛 Si stai flexat ca nu il schimba nimeni pe Ciuhandu, io asa prevad. cel putin nu la alegerile astea.