La o şuetă cu norii

Mi se intampla de multe ori sa nu inteleg din prima (nici dintr-a doua, nici dintr-a treia) ce vrea sa insemne o anume expresie. Asa se face ca pana n-am avut un exemplu concret n-am priceput ce inseamna “sitting on the top of the world”. In lipsa de alta explicatie, m-am pus pe ganduri, si stand eu comod pe ele, printre imaginile ce mi se defilau inaintea ochisorilor mintii a aparut clasicul Everest cu cerul negru si steagul din varful lui. E o imagine si asta, nu? Si chiar corecta, numai ca prea infipta in sensul propriu. Si oricat m-as fi straduit, sensul figurat mi se strecura printre neuroni.
Pana cand, intr-o seara de aprilie, stand in masina si ascultand radioul, ma paleste clarificarea.
Se facea ca pe undele nevazute, East 17 cantau din toti rarunchii “Stay another day” (cu ocazia asta am aflat si eu de la Europa FM ca unul dintre baieti compusese cantecul in amintirea fratelui lui care s-a sinucis). Faina melodia, nimic de zis, multi si multe au suspinat pe acordurile-i de pian. And then it struck me: tipii astia chiar au avut lumea la picioare, milioane de oameni le auzisera vocile, mii le stiau cantecele pe dinafara, locul 1 in sute de topuri… Aveau faima, aveau glorie, erau iubiti, adorati, ceruti, doriti si sa nu pomenim de recompensele materiale. Si dintr-o data gata. Visul frumos s-a terminat, vorba unui cantec pe care nu ma intereseaza cine l-a cantat vreodata in topurile noastre. Nu s-a mai auzit nimic de ei, si ma intrebam eu intr-un aparté – ca pana atunci monologam de zor – oare ce mai fac East 17? Cati ani or avea acum, cum isi castiga painea, de ce nu a mai mers niciunul dintre ei mai departe? Cum se simt cand merg cu masina lor si aud la radio o melodie pe care altadata o cantau live in fata unui stadion ce se zbatea in delir? Pentru mine (desi n-o sa fiu niciodata in situatia asta) cred ca nostalgia m-ar face sa plang. Si mie si lor, ni s-ar aplica o strofa mazgalita in caietele de amintiri ce circula prin generala si suna cam asa: „Ce greu e sa plangi acolo unde radeai odata/Sa vezi cum fericirea in lacrimi ti-e scaldata” (ha, ca n-am uitat).
Si sunt mai multi la fel ca ei, care acum se hranesc cu amintiri si suspine, dar care odata, demult, s-au cocotat pe varful lumii.
Stiu ca un simplu search pe Google m-ar pune la curent cu ce s-a intamplat dupa, insa de ce sa stric vraja imaginatiei?