La o şuetă cu norii
Mi se intampla de multe ori sa nu inteleg din prima (nici dintr-a doua, nici dintr-a treia) ce vrea sa insemne o anume expresie. Asa se face ca pana n-am avut un exemplu concret n-am priceput ce inseamna “sitting on the top of the world”. In lipsa de alta explicatie, m-am pus pe ganduri, si stand eu comod pe ele, printre imaginile ce mi se defilau inaintea ochisorilor mintii a aparut clasicul Everest cu cerul negru si steagul din varful lui. E o imagine si asta, nu? Si chiar corecta, numai ca prea infipta in sensul propriu. Si oricat m-as fi straduit, sensul figurat mi se strecura printre neuroni.
Pana cand, intr-o seara de aprilie, stand in masina si ascultand radioul, ma paleste clarificarea.
Se facea ca pe undele nevazute, East 17 cantau din toti rarunchii “Stay another day” (cu ocazia asta am aflat si eu de la Europa FM ca unul dintre baieti compusese cantecul in amintirea fratelui lui care s-a sinucis). Faina melodia, nimic de zis, multi si multe au suspinat pe acordurile-i de pian. And then it struck me: tipii astia chiar au avut lumea la picioare, milioane de oameni le auzisera vocile, mii le stiau cantecele pe dinafara, locul 1 in sute de topuri… Aveau faima, aveau glorie, erau iubiti, adorati, ceruti, doriti si sa nu pomenim de recompensele materiale. Si dintr-o data gata. Visul frumos s-a terminat, vorba unui cantec pe care nu ma intereseaza cine l-a cantat vreodata in topurile noastre. Nu s-a mai auzit nimic de ei, si ma intrebam eu intr-un aparté – ca pana atunci monologam de zor – oare ce mai fac East 17? Cati ani or avea acum, cum isi castiga painea, de ce nu a mai mers niciunul dintre ei mai departe? Cum se simt cand merg cu masina lor si aud la radio o melodie pe care altadata o cantau live in fata unui stadion ce se zbatea in delir? Pentru mine (desi n-o sa fiu niciodata in situatia asta) cred ca nostalgia m-ar face sa plang. Si mie si lor, ni s-ar aplica o strofa mazgalita in caietele de amintiri ce circula prin generala si suna cam asa: „Ce greu e sa plangi acolo unde radeai odata/Sa vezi cum fericirea in lacrimi ti-e scaldata” (ha, ca n-am uitat).
Si sunt mai multi la fel ca ei, care acum se hranesc cu amintiri si suspine, dar care odata, demult, s-au cocotat pe varful lumii.
Stiu ca un simplu search pe Google m-ar pune la curent cu ce s-a intamplat dupa, insa de ce sa stric vraja imaginatiei?
Citind, mi-am adus aminte de “New Kids on the Block” (cam din aceeasi generatie cu East 17). Si ei au disparut…nu ca mi-as aminti de vreo melodie de-a lor, dar am avut o vecina de bloc care era mare fun…
Si uite asa mi-am amintit si de vecina de bloc si, indirect, de perioada aia de nebunii copilaresti….
eu cand zic expresia aia tot la munte ma gandesc, caci acolo m-am simtit eu “on top of the world”.
Dimineata pe Ceahlau stratul de nori e foarte jos, aproape il atingi cu varful degetelor iar sub stanca pe care stai, la picioare sunt tot nori, doar nori peste care rasare soarele colorandu-i ca in povesti cu zane.
Cand stai intre nori e o senzatie de numai “top of the world” exprima cat de cat ce simti… Si totul e raportat la tine si la munte, e o comuniune mai puternica decat aia dintr-o altfel de ascensiune in viata, printre lume, raportata la imediat sau la ceilalti oameni si bunuri materiale.
( cateva fotografii slabe ca nu aveam filtru UV si aparat performant cat sa prind esenta exprimata mai sus http://blind-girl.blogspot.com/2007/11/priveam-ceahlaul.html ; imaginea acelei clipe o vad insa la fel de limpede oricand ma gandesc la ea, chiar fara sa inchid ochii, parca transcende realitatea zilnica)
Acolo “on top of the real world” simti ca timpul sta locului si te bucuri la nesfarsit de rasarit. De-aia poate mie imi place mai mult sensul asta propriu…
Intre o viata a la Cher/Madonna si o vita a la prof de geogra meteorolog sus pe Ceahlau ce colecteaza datele meteo de sus de pe Toaca si noaptea prin somn, prefer ultima…
nu m-am gandit niciodata asa de profund la expresia asta. Stiu ca suna penibil, dar cand ma gandesc la expresia asta imi apare automat in minte faza din Titanic cu ei 2, cand au mainile intinse, e lame stiu, dar cu ideea asta ama ascoait eu expresia involuntar.
Nu cred că trebuie neapărat să fii mega-celebru şi să ai lumea la picioare ca să te simţi “on the top of the world”, deşi e şi asta o variantă foarte bună, la fel ca şi senul propiu :).
După părerea mea, oricine se poate simţi aşa, chiar dacă nu are sute de fani şi chiar dacă nu e pe culmile munţilor. E de ajuns să fii foarte fericit, să te simţi împlinit, să fii indrăgostit, să iei un examen ptr. care ai învăţat mult, să fie dus la bun sfărşit un lucru ptr. care ai muncit enorm (şi lista ar putea continua); deci, să fii in culmea fericirii, şi parcă simţi că îţi vine să exclami: “Feeling like on the top of the world, baby!”. Nu doar o dată mi s-a întâmplat 😀
@ Teo –> Hehe, cred ca majoritatea fetelor au fost fanele unei formatii de baieti. Eu eram cu Backstreet Boys, innebunita pana la cer si inapoi.
@ BlindGirl –> Ce imagine frumoasa ai descris. Cred ca stiu la ce te referi, numai ca eu n-am stat niciodata in zorii zilei atat de sus pe un munte. Insa de vazut de jos, i-am vazut.
Pozele tale m-au lasat fara cuvinte, sunt extraordinare si sper sa am si eu odata ocazia sa fotografiez asa frumuseti.
Din cate vad eu in comentarii, fiecare intelege ce vrea din expresia asta, si ma bucura lucrul asta.
@ celmaitaredinparcare –> Nu suna penibil si acolo erau deasupra … oceanului, deci oarecum tot asupra lumii. Foarte interesanta perspectiva ta.
@ Visare –> ;)) Asa cum ziceam mai sus: fiecare ii atribuie expresiei sensul pe care il doreste. Si imi place mult sensul pe care il are pentru tine. E intr-adevar o forma de a fi deasupra lumii, cand nimeni nu ajunge la tine cat de sus zbori.
hm hmm, eu am fost on the top of the world cand am pus piciorul in mediterana. de fapt, doar un deget de la mana, ca era octombrie si cam frig pentru descaltat, dar expresia nu se discuta 🙂
ah, asta e doar un exemplu, momente au fost mai multe.
mai bine ca cei de la east 17 decat ca alti care apar din nou dupa ce au terminat banii. 🙂 (gen ozzy sau mai stiu eu cine)
PS: (in nota obisnuita a mea) : ce zici de “hit rock bottom” 🙂
Trebuie sa marturisesc ca, desi sunt o persoana comunicativa si care isi ajuta semenii si se simte bine in mijlocul lor totusi, mai presus de oameni, iubesc muntele. Asta e un defect de-al meu.
Si probabil ca multi atribuie expresia asta cu “top of the world” unei stari de fericire si beatitudine absoluta-care iti poate fi data de lucrurile la care tii cel mai mult… fie semenii, fie marea, fie iubirea… sau muntele. Totul depinde de ce anume te aduce pe culmile fericirii 🙂
@ 2410 –> 🙂 Little pieces of happiness.
@ danutz –> Eh, da… la asta nu m-am gandit. 😛
Iar expresia ta, stau sa ma gandesc daca am auzit-o. Dar nu prea cred. Am cautat pe net insa si am gasit ca inseamna: „to reach the lowest possible level or be in the worst possible situation”. Oarecum te duce cu gandul la o piatra aruncata intr-o fantana si care ajunge fundul destul de tarziu, insa odata ajunsa acolo… nu se poate mai jos. 😛 Cam asa cred io. Alta interpretare?
@ BlindGirl –> Dupa raspunsurile voastre, imi dau seama ca asa e cum zici. Sa fii in varful lumii nu inseamna doar ce am inteles eu. M-am cramponat in explicatia pe care am gasit-o si am validat-o. Insa toate exemplele pe care le-am primit de la voi sunt adevarate si aplicabile. 🙂
faptul ca am auzit expresia tine probabil de categoria de filme pe care imi place sa o vizionez. si interpretarea mea (tin sa precizez ca e strict personala): e vorba de zilele acelea cand chiar nu te mai dai jos din pat, si asta nu pentru ca nu ar trebui, ci pentru ca ti-ai pierdut orice dorinta de a te tari prin infernul cotidian.
@ danutz –> Ce fel de filme sunt in categoria asta?
Cat despre interpretarea ta, o cunosc si eu doar din filme pentru ca n-am trait niciodata o asemenea zi si bineinteles ca nici nu imi doresc. Sper ca nici tu n-ai avut.