Din lumea celor care nu salută

Inca nu pot sa ma decid daca tine de nesimtire sau de alte sentimente necunoscute mie. Am stat pe ganduri pana le-am indoit si tot n-am ajuns sa pricep de ce unii oameni nu ii saluta pe altii. Nu pe oricare altii, ci pe cei cu care au intrat la un moment dat in contact direct. Pe cei cu care au schimbat mai mult de 5 propozitii in toata viata lor. Nu inteleg pentru ca eu nu sunt asa, eu salut si necunoscutii de pe coridoarele CEC-ului si cateodata si pe cei cu care ma intalnesc cand ma duc la lucru (o babuta care isi plimba cainele).
La polul opus insa sunt cei cu care am iesit in oras, cei cu care am fost in aceeasi scoala sau altii cu care am fost in vacante.

  • Chiar aseara mi s-a intamplat sa ies pana la buticul din zona cu cainii de lesa si un prea dragut si simandicos tanar, care la un moment dat in tineretea mea m-a flatat cu cateva complimente incercand sa mi se strecoare intre picioare, s-a infatisat inaintea mea. Era insotit de un insipid caruia nu i-am acordat atentie si dupa ce m-a depistat, a intors capul inspre insotitor parand vizibil preocupat de dialog. Evident ca nu l-am tras de maneca, sunt totusi domnisoara, barbatii saluta primii.

  • Nu mai incolo de incidentul asta, adica la cam vreo 10m dau cu privirea de o tanara femeie care locuieste in spatele blocului meu. Dimineata de dimineata ma intalnesc cu ea, nu conteaza la ce ora ma hotarasc sa plec la munci, dansa isi plimba catelul. Nu ma saluta niciodata desi suntem numai noi 2 si patrupedul ei pe toata strada. Aseara insa, surpriza: m-a salutat si s-a si matait un pic la imblanitii mei. Sunt curioasa daca la urmatoarea intalnire ma invredniceste cu un „Ceau”.

  • Si ca tot m-am aprins acuma cu astia de nu saluta, sa va mai zic vreo doua. Prin liceu ma conversau eu de mama focului pe mIrc cu un tip din liceu cu vreo 2 ani mai mare ca mine. Extaziata la maxim ca ma baga in seama, abia astept sa ma duc la scoala sa il intalnesc pe coridoare. Ete na, am si pretentii. Nimic. Si asta s-a intamplat pe tot parcursul clasei a 10-a: conversatii pe internet si nici o vorbulita la scoala. Acum, desi ne intalnim destul de des prin oras, nu ma invredniceste nici cu o privire, desi stie cum ma cheama si cine sunt pentru ca avem cunoscuti comuni.

  • Alta ingamfata, ca altfel nu pot sa ii spun, e o tipa cu care am fost colega de scoala generala, tot asa, cam cu vreo 2 ani mai mare ca mine. Statea si atunci si inca mai sta cu mine in cartier. N-am interactionat decat foarte putin, dar ne intalneam destul de des prin cartier, pe la magazinul la care era vanzatoare si niciodata nu ma saluta din proprie initiativa, ba chiar isi ferea privirile. A fost insarcinata, n-am putut sa vad nici o urma de frumusete sau binevointa adusa pe chipul ei de binecuvantarea maternitatii, si pentru mine toate gravidele sunt pure, aproape angelice.

Si ce ma deruteaza e ca nu le-am gresit cu nimic astora ca sa nu ma salute. Dar acum mi-am varsat veninul impotriva lor. Ia sa va aud si pe voi… stiu ca nu sunt singura cu problema asta.

32 Comments

  • ines

    Eu am alta problema: am impresia ca, uneori, sunt luata drept o persoana din asta pe care o descrii tu din simplul motiv ca, atunci cand as vrea sa salut pe cineva, persoana respectiva nu se uita la mine (isi intoarce privirea sau sta de vorba cu altcineva). Oare este foarte aiurea daca ma bag in fata ei si ma agit ca sa ma vada ca o salut?:)

  • Zoli ZzZ

    Hello,
    ma simt si eu cu musca pe caciula, de un timp tot trec pe aici, te citesc, si nu zic nimic … nici macar un salut.
    Cu toate ca nu am zis nimic pana acuma, go easy on me, si nu ma lua la 11 metri, actiunile mele spun mai multe….asa ca merci pentru orele pe care le petreci in fata PC-ului; pentru ati impartasi parerile, sentimentele, atitudinile, informarmatiile. Mie imi plac.
    pe curand

  • keyzer soze

    Hmm,
    te-ai gandit ca poate respectivele persoane se gandesc ca daca saluta o data trebuie sa salute de fiecare data cand te intalnesc ? Si pe unii poate ii ingrozeste asta ? “Trebuie sa o salut de fiecare data, despre ce vom discuta, poate sunt in pana de idei”etc etc. Si atunci pus si simplu nu se obosesc. Oricum, tine de educatia fiecaruia. Se spune ca trebuie sa lasi mereu loc de un “buna ziua”.
    Si normal, mai sunt si unii pur si simplu idioti, o masa demografica deloc neglijabila in ziua de azi. Keyzer Soze nu face parte dintre ei, cel putin asta isi repeta in fiecare seara in fata oglinzii.
    Ceau ! 😀

  • Scaevola

    Mi s-a intamplat de “n” ori, doar traiesc in Bucuresti. Cand ii vad pe grobienii care nu ma saluta, si trec pe langa ei, murmur printre buze un “F…-te in limba!” si suras, politicos. Cercopitecul nu distinge ce spun, dar crede ca l-am salutat, surade si el, si desigur nu deschide gura, sa nu cumva sa patrunda, ma gandesc, aerul poluat de capitala. Sau o fi priceput ce i-am zis si se teme sa o deschida, sa nu-mi pun urarea in aplicare? Oricum, macar asa am si eu o satisfactie… Te sfatuiesc sa incerci, ajuta! 😀

  • BlindGirl

    Am avut 2 profi la faculta, foarte diferiti.

    Unul dispretuit de toata lumea pt ca nu mai avea nimic uman in el. P’ala daca il salutai cu reverenta nici nu se uita sau se uita in zeflemea. Normal ca a 2-a oara preferai sa nu ii mai vezi sictirul ala, dar atunci se enerva si iti tinea morala. si te pica de cel putin 2-3 ori chit ca scriai de 11. In fine, morala tinuta de un om care a riscat viata unui autocar de studenti fortand soferul sa mearga pe drum de masina mica cu prapastii in lateral sau care a urcat doar el cu soferul in autocar si a ras ca prostul cand a auzit ca una din studente e in stare grava ca are probleme cu inima si nu se mai poate misca, darmite sa urce pana sus pe jos… Asta e simgurul asa-zis om pe care daca il vad deja simt ca am o zi prosta. Prefer sa ocolesc catedra de geografie sa nu cumva sa iasa asta sa ma indispuna.
    E si singurul pe care el cunosc dar nu il salut, eu fiind in genere de principiul ca salutul inseamna ca te respecti pe tine respectandu-i pe cei din jur. Dar tin sa am o zi frumoasa!

    Celalalt,un domn pe care il salut si acum si imi face placere sa-l intalnesc indiferent ca ne vedem in Iasi sau Suceava.

    Cand il saluta vreun student se uita atent (de la cei 2 metri si cat are inaltime), te analizeaza repede si inclina capul, cu respect (caci asa e frumos unui gest respectuos sa ii raspunzi la fel) si mimeaza ca si-ar aduce aminte de tine. Posibil sa aiba o memorie fantastica sau sa joace foarte bine teatru dar juri ca si-a adus aminte si cand i-ai pus intrebarea aia amuzanta la al 2-lea seminar. Si chiar daca ar juca teatru, o face din placere, ca celalat sa se simta stimat si recunoscut asa cum s-a simtit si el, de-a dreptul onorat ca-l saluti. ( Il cheama Moldoveanu si am mai scris de el pe blog)

  • camelia

    Eu am obiceiul inca si acum – dar mai rar, ce-i drept – cand tocmai vad un om pe care-l cunosc, in loc sa-l salut, sa tac mormantal si sa il privesc intens in ochi, de parca i-as transmite salutul telepatic. Nu e intentionat, nu urmaresc sa fiu nesimtita, e inconstient. Oricum, daca te privesc intens e ca si cum te-as fi salutat 😛

  • Zu

    Eu mi-am mai exprimat nedumerirea pe blog privitor la vecinii mei care NU saluta la lift sau in scara blocului. Te vad, stau langa tine ca mutii si nu scot o silaba… this is amazing for me. Si ma refer aici la marea majoritate a locataroilor unui bloc din centru Capitalei, indiferent de varsta. Pur si simplu nu inteleg de ce nu ii duce capul sa spuna un simplu “buna ziua”.

  • nicoleta dragan

    Dar oare cei pe care voi ii acuzati ca nu va saluta nu gandesc la fel despre voi? Si ei se pot intreba: oare astade ce nu saluta? :)) Daca saluti primul fara sa astepti un salut atunci 90% din problema e rezolvata. Daca exista orgoliu de genul cine saluta primul, atunci apar si nemultumirile. Salutati cu zambetul pe buze si veti vedea ca oamenii va vor zambi inapoi 🙂
    tomata: sunt unii oameni extrem de sensibili care nu indraznesc sa scoata niciun cuvant din timiditate. De cele mai multe ori acest lucru nu este vizibil de catre noi.

  • cropcircles

    Ar mai fi o ipoteza: poate respectivii sau unii dintre respectivi sufera de mipoie (sau altceva asemenator) si nu-si cara ochelarii dupa ei. Pe deasupra, mai sunt si cu capul in nori si vad mai rar spre deloc oamenii pe care ii cunosc. De aceea nu prea saluta.

    Si daca nu se potriveste descrierea celor de care ai vorbit tu, afla ca asta sunt eu :-p

    • Alin

      Ok. Miop, cu capul in nori… Nimic de obiectat aici.
      Dar sunt si surzi? In momentul in care dai un `buna ziua` se presupune ca te aud, nu?

  • bloodie

    Îmi cer scuze de pe-acum dacă nu salut. Nu o fac din rea voinţă în niciun caz. Pur şi simplu, când merg pe stradă, nu sunt atentă la ce se întâmplă în jurul meu (nici măcar la maşini şi asta e chiar grav). Sunt cufundată în gîndurile mele şi nu oberv intruziunea cunoscuţilor în peisaj 🙂

    Trageţi-mă de mânecă dacă fac aşa… 🙂 Cu siguranţă după o privire “Ce? Cum? Cine? Tu de unde ai apărut” o să vă salut şi o să-mi prezint scuzele. :p

  • daimon

    are si Nicoleta dreptate.

    ca in bancul ala, cu perechile naufragiate pe o insula. englezii inca asteapta pe cineva sa ii prezinte unul altuia ..

    in rest, viata e complicata si are multe aspecte, nici eu nu sunt usa de biserica, de multe ori pur si simplu n-am chef sa salut, doar mimez o miscare din buze si o usoara inclinare a capului, apoi privesc usor intr-o parte spre a evita ca celalalt sa deschida conversatia ..

    poate pur si simplu, nu esti “in the mood”

  • Tomata

    @ ines –> Asta cu intorsul privirii e alta poveste. 🙂 Mi se pare normal sa nu vrei sa saluti un om care nici nu vrea sa se uite la tine. Asa a fost la mine in primul caz despre care am vorbit. M-am uitat la tip, m-a vazut si tocmai cand eram pe punctual sa deschid gura, s-a facut ca nu ma vede. Pe aia nici n-ai de ce sa ii mai saluti. Nu cred ca trebuie sa facem ceva sa le atragem atentia, dare u cu siguranta o sa ii amintesc cand voi avea ocazia. Nu sunt omul care uita si cu atat mai putin unul care rateaza ocazia sa educe.

    @ Zoli ZzZ –> 😛 Interesanta abordare a postului. E si asta o forma de a nu saluta, dar nu o sa ma supar pe nimeni care nu lasa un comentariu cand trece pe aici. 🙂 Ma bucur sa stiu ca totusi intri si citesti. 😉

    @ keyzer soze –> Daca a ma saluta de fiecare data e asa o corvoada pentru persoanele astea, atunci bine fac ca nu ma saluta. Decat in scarba sau fortati mai bine deloc. Cat despre un adevarat dialog cu ele, e cam alta mancare de peste. Pentru ca sincer, si pe mine ma cam plictiseste sa palavragesc cu oameni plictisitori care n-au nimic de zis. Dar asta nu ma impiedica sa ii salut.
    Ma bucur ca nu faci parte din masa aia. 🙂 Ar fi plictisitor pentru cei din jurul tau. Dar nu esti in pericol, vad ca te descurci cu cuvintele. 😉

    @ Scaevola –> :))) da, sigur o sa pun in aplicare. Nu injur decat cand imi ies din toti pepenii si din toate tatanile. Asa ca, astora nu merita sa le acord atata atentie.

    @ Blin Girl –> Asta cu salutul profilor e cam tricky. Daca ii saluti, nu te saluta tot timpul, dar daca ai nesimtirea sa nu ii saluti, pregateste-te sa ti-o auzi. Foarte urat din partea acelui profesor si comportamentul lui e de condamnat, inteleg perfect de ce ti-ar strica ziua. Iar al doilea e un domn si un om cu bun simt. Mai stiu si eu o profesoara ca el. Profesoara mea de literatura comparata din anul 2 de facultate. O doamna tare aiurita si sufletista cu care m-am intalnit dupa 2 ani in magazinul unde lucra prietena mea ca vanzatoare. Am stat cam o jumatate de ora cu ea la povesti, dar pot sa fac pariu ca nu stia cine sunt, cum ma cheama sau ce mi-a predat. Foarte draguta oricum, doamna Blaga. 🙂

    @ camelia –> Asta e ciudat. 😛 Dar oricum sunt sigura ca privirea ta il face sa salute el primul. Iar daca nu… cred ca e o situatie stanjenitoare.

    @ Zu –> Aaaaa, aia is alte specimene. ;)) Cu liftul e cateodata foarte stanjenitor sa „calatoresti” in compania necunoscutilor. Spun asta pentru ca in cladirea unde se afla firma la care lucrez urca multi cu liftul si ne cam stim. Dar dimineata, adormiti, n-are nimeni chef de vorba si e destul de aiurea sa stai cateva secunde cu omul ala sa ii auzi respiratia si sa transpiri ca te simti privita.

    @ nicoleta –> Acum ca ai zis, ma gandesc ca pe fata aia cu catelul de care ziceam as putea sa o salut eu prima, asta daca nu si-ar feri privirea. Dar pe ceilalti chiar n-as avea motive sa ii salut la cata nesimtire zace in ei. Si asa cum ziceam, eu salut oamenii, care ma intampina cu o privire sau cu un zambet si nu astept primul pas de la ei. Le zambesc celor carora le cer scuze si celor care isi cer scuze. Pentru ca mi se pare o dovada de respect, dar respectul meu nu se duce pe toti needucatii care miros candelabre. Iar timiditatea nu e unul dintre motivele lor. Cu cei timizi ma descurc, nesimtitii insa n-au leac. 😛

    @ cropcircles –> :))) iara imaginatia asta bogata a ta. La asta nu m-am gandit, dar daca mi-ai semnalat tu, sa stii ca e o ipoteza si asta. Insa stii care-i faza? Si io sufar de miopie, deci s-ar putea sa nu stea in picioare. 😛

    @ bloodie –> Hm… acum mi-am dat seama ca si eu s-ar putea sa nu ii salut pe unii din cauza castilor din urechi. :-s cand ascult muzica, nu aud si nu vad nimic altceva. Si daca mai sunt si calare pe bicicleta, aud de multe ori „te-am vazut azi cu bicicleta”. 😛

    @ daimon –> Na, lipsa de mood nu mi se pare un motiv plauzibil. Pentru ca poti sa nu fii in the mood sa te duci la lucru si totusi te duci si poate e un efort mult mai mare. Dar sa deschizi buzele sa pronunti un cuvintel nu e capat de tara. 😉

  • Kesepian

    Şi eu sunt foarte pretenţios la salut. Ştiu destul de bine regulile salutului şi le aplic. Ar trebui să facem un email-spam să-l trimitem la toată prostimea care nici măcar să salute nu ştie… educaţie prin email! :))
    ______________
    Kesepian.

  • camelia

    :)) Da, e ciudat, dar reactionez asa pt ca nu ma asteptam sa-i vad. 😀 Dar ei saluta, eu zambesc si le raspund, insa cand eram mica aveam tot felul de musafiri surpriza si mama era foarte suparata ca nu puteam sa-i salut:))

  • S. Jr.

    Mie mi se pare urat cand cineva nu te saluta din cauza ca nu “te-a observat”. De fapt, uneori e asa de evident ca te-a vazut, incat te irita momentul in care intorc fara niciun stres capul in alta parte.
    Scuza au doar cei despre care stii ca sunt zapaciti de la mama natura si care de obicei nu observa cine trece pe langa ei.
    Am perioade in care asa de mult imi doresc sa salut pe cineva (si, normal, sa fiu salutata), incat efectiv raman cu privirea pironita asupra ei pana ma vede/ma recunoaste. 😀

  • AnnieN

    Intr-adevar, am observat si eu ca maternitatea schimba femeile. Au chipul mai calm, mai bland, mai luminos… Se transforma. Tipa de care vorbesti o fi vreo exceptie de la regula!:D
    Cat despre persoane care nu saluta… Mai sunt si cazurile in care lucrezi intr-o companie mare si te intersectezi cu aceleasi persoane de mai multe ori pe zi, in trecere, pe scari, spre fumoar, spre bufet etc. Salut prima data, dar apoi… nush sigur ce sa fac, schitzez un zambet sau scot un “hey”… Stiu ca vorbeai despre altceva, dar zic si eu, pt. ca m-am intrebat adesea daka ar trebui sa am alta reactie. N-o sa stau acum sa ma opresc la chat de fiecare data cand dau nas in nas cu persoana respectiva, right?! Nici “BUNA”, “BUNA-ZIUA” de 7 ori pe zi nu mi se pare ok…

  • Tomata

    @ Kesepian –> Am inteles initial ca esti pretentios in sensul ca nici tu nu saluti pe toata lumea, doar pe unii. ;)) Ar fi o idee asta cu educatia prin mail. Ca poate asa se prind unii.

    @ camelia –> Deci surpriza e de vina. 😛

    @ S. Jr –> 😛 Eu de multe ori mai trag si de maneca pe cel care nu ma vede pentru ca e clar ca e cu gandurile in alta parte. Si cand ii vad reactia de coborare pe pamant imi dau seama ca nu era intentionata ne-salutarea. 😛 Dar aia care intorc capul…

    @ Annie N –> Cred si eu ca e o exceptie pentru ca fata ei ramanea la fel de incruntata si oribil de neplacuta la vedere.
    Aia cu salutul de 7 ori pe zi, da… e normal sa nu saluti de fiecare data cand treci pe langa cineva, un zambet e de ajuns, sau un alt cuvant ca sa ii arati ca l-ai vazut. Si chiar daca nu ii zici nimic tot e ok, pentru ca i-ai facut dovada respectului in primele 3-4 dati cand l-ai vazut. 😛

  • Ale

    eram cu o prietena intr`o cafenea la mai putin de 1 an de cand terminaseram liceul. un fost coleg de clasa: era si el acolo cu amicii; poti crede ca nu ne`a salutat? si cum zici si tu, noi suntem fete si nu am salutat primele
    dar o chestie draguta cu salutul a fost cand una dintre surorile care mergeau zilnic cu mine in acelasi autobus la scoala[ si cu care nu vorbeam] ma saluta dupa cateva luni 😀
    apropo de mood, cand sunt prost dispusa si ma intalnesc cu o cunostiinta cu un zambet larg pe buze, nu pot sa nu-i zambesc inapoi 😀 si imediat ma simt un pic mai bine 🙂
    in leg cu ce zicea Zoli ZzZ …cred ca suntem destul de multi [ this is my 1st comm here] asa ca hai! sariti si restu` macar cu un “ceau!” la postul asta

  • diana

    prea preocupata fiind de gandurile mele mi se intampla des cand ma plimb sa trec pe langa un cunoscut, sa imi indrept privirea inspre el si fie sa nu il observ, fie sa nu il recunosc.

    cativa mi-au reprosat ‘mai, diana, te-ai suparat sau ce s-a intamplat de ma ignori’. nici nu stiu cum sa ma scuz. mi-e cam rusine sa le spun “te-am privit dar nu te-am vazut’ 🙂

  • Tomata

    @ diana –> Chiar acum cateva seri, eram la plimbare cu cateii si m-am oprit sa ii las sa miroase. ma uitam fix la doua persoane si ma gandeam aiurea. cand au traversat pe strada mea, mi-am revenit din visare si le-am salutat pe doua vecine, mama si fiica, scuzandu-ma ca sunt obosita. si cred ca din cauza asta priveam in gol, prin ele, departe de ele.

  • darky

    Mie mi se pare mult mai aiurea sa il salut pe cineva si sa nu fiu salutat inapoi. In cazul in care acea persoana nu m-a vazut/auzit e altceva, dar in cazul in care dam nas in nas si ne uitam unul la altul, eu salut el trece pe langa mine ca si cum nu m-ar fi auzit, e chiar rusinos pot spune. Sa mai fii si cu cineva… Ce zice persoana de langa tine in gand? “asta saluta, vrea sa se bage in seama (…)” 😐

  • Tomata

    @ darky –> Ihi si asta e drept. Cam aiurea cand nu ti se raspunde la salut. Mie mi se mai intampla sa dau peste aiuriti ca mine, care trec pe langa mine, ii salut, nu ma vad, ii trag de mana si se trezesc la realitate de parca le-a sunat ceasul. inteleg atunci ca nu a fost cu intentie ne-salutarea lor. 😛

  • Dia

    asta ma depaseste si pe mine mereu.. mai ales ca eu in lift mereu salut persoana care iese, intra etc.. dar de cele mai multe ori scumpii mei vecini ma ignora total.. desi eu ii salut. 😐 cred ca e noul trend

  • Dia

    nici eu.. mai ales ca stau deja in bloc de vreo 5 ani.. dar avand in vedere ca sunt bucuresteni nu ma atac.. ei sunt mai “speciali” ca de obicei.. sau ei sunt deparere ca doar eu tb sa ingan ceva cand trec pe langa ei… 🙂 asta e.. eu ii salut in continuare.. nu pierd nimic.. 😀

  • delia

    mda, ce sa zic, eu gasesc toate posturile trecute de vreme, deja pline de praf :)) , vreau neaparat sa spun ca eu am doua cazuri la serviciu. Patronul, nu saluta nici picat cu ceara, cand o face, poti nota in calendar :)). Si persoana nr 2 este colega din biroul de alaturi, vine dimineata, botoasa (sau somnoroasa) si se tranteste pe scaunul biroului.

  • malik

    Da tu ii saluti vreodata?
    Eu daca vad ca salut pe careva si el nu ma saluta niciodata primu,pai imi bag si eu picioru si nu mai salut.

  • Claudia

    Eu cand NU SALUT pe cineva stiu bine de ce. Stau intr-un cartier linisit, dar numai pe scara mea si in bloc sunt cativa marlani nesimtiti si nerusinati, nsite bosorogi pensionari si cateva țațe niste babe care au stat acasa toata viata, astia se leaga de tine daca esti o femeie singura sau vaduva, au facut chiar gasca sau banda cum vrei sa-i zici, stau la barfa in fata scarilor si umbla de colo-colo cat e ziua de lunga.
    Daca stai de vorba cu ei te baga in minciuni dupa interesele lor. As vrea sa va vad pe voi cei care va laudati ca salutati pe toti ce ati face daca ati fi in locul meu. Si la mine a fost o vreme cand salutam pe toti vecinii dar acum lucrurile s-au schimbat mult, oamenii parca nu mai sunt oameni, se obraznicesc din nimica de ti se urca in cap, chiar si dintr-un simplu salut.
    De fapt ei nici nu stiu sa salute, iti spune de exemplu in loc de buna ziua: “La plimbare”? de fiecare data cand te vad, chiar daca treci cu doua sacosi pline, sau vii cu galeata de la gunoi.
    Eu la astia nici nu ma uit, dar sa mai salut. Pentru ca ei nu lasa loc de buna ziua. asta e.
    avem si dreptul sa nu salutam cand vrem sa le transmitem ca ne-au adus o ofensa. Faptul ca ei nu recunosc asta e altceva ca sa aiba motive sa dea vina pe tine, etc. pentru ca sunt foarte perfizi. Invidia sau diferentele de clasa sociala ii fac pe unii sa fie ff dusmanosi.
    Claudia a scris pe blog despre Castiga cu Ladys!My Profile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge