• io, io şi iarăşi io

    Primavara, bunicuta e de fapt o pitipoanca

    Ieri, în drum spre lucru, am auzit la radio o ştire despre elevii unui liceu care se pregăteau să joace 3 piese de teatru pentru nu ştiu ce festival (da, mai dau şi ştiri de-astea nu numai de-alea cu morţi şi accidente). Şi în timpul difuzării ştirii mă gândeam că mi-ar fi plăcut să am curajul să joc in piese de teatru în liceu, şi mi-ar fi plăcut să am profesori care să se ocupe de asta şi care să ne incurajeze să o facem. Poate mi-aş fi descoperit veleităţi ascunse. Cu toate astea, în şcoala primară am jucat câteva roluri de care îmi aduc aminte cu drag. Făceam serbări…

  • salată de roşii

    Mama mea e cea mai tare

    Plănuiesc să scriu postul ăsta de mult, dar tot l-am amânat. De parcă n-aş face aşa cu multe alte posturi care sunt tot in drafturi in stadiu de titlu. Ei, azi i-a venit vremea. Tot vorbind eu cu fetele de prin jurul meu, subiectul părinţi e inevitabil. Mai ales când stăm cu ei şi întâmplările se adună. Una peste alta, printre bârfe şi lamentări, am aflat chestii interesante şi hazlii despre mamele unora. Cu permisiunea lor, două din categoria: “parinţii fac lucruri traznite”. Mama Super Andreei se uita la K1. Nu pierde nici un meci şi e la zi cu toţi luptătorii, le cunoaşte numele de scena şi cu cine…

  • salată de roşii

    Cuvintele din carti – 2 ani

    Azi, fraţiorul mai mic al tomateicuscufita împlineşte 2 anişori. 🙂 Anul trecut am uitat să îl sărbătoresc, poate şi pentru că nu m-am ocupat de el prea îndeaproape, dar în ultima vreme îi acord mai multă atenţie. Cuvintele din carţi a fost creat pentru că am zeci de coli ministeriale cu citate scoase din romanele citite. Când am văzut eu cum stă treaba cu blogurile şi cât de uşor e să le gestionezi aşa, pac, am mai trântit unul. Numai că, pe cât de entuziasmată am fost la început, pe atât m-am dezumflat cu timpul, pentru că nu e tocmai uşor să copiezi citatele din cărţi, nu aveam întotdeauna timp.…

  • tomata cititoare

    Caietele lui don Rigoberto

    Autor: Mario Vargas Llosa Nationalitate: peruan Titlu original: Los cuadernos de don Rigoberto Anul aparitiei: 1997 Premii: nu Ecranizare: nu Nota mea: 7.5/10 Alte recenzii de acelasi autor: nu Urmând o ordine nici măcar de mine prea bine ştiută sau definită, am ales Caietele lui don Rigoberto pentru că nu mai voiam ruşi, francezi, americani sau englezi. (Se pare că în ultimul timp aleg cărţile în funcţie de ce NU vreau să citesc). Llosa era o variantă bună pentru că nu mai citisem nimic de el înainte, dar renumele i-a ajuns de multe ori şi la urechile mele. Însă, potriveala din faţa bibliotecii nu se mulează pe cea din pat…

  • metablogging

    Tadaaa 2!!! IAR mi-am schimbat scufiţa

    Nu m-am lăsat până n-am găsit altceva. E din nou ora târzie şi abia mai văd monitorul, Iubi, săracul de el are o faţă de parcă ar fi lucrat în mină, dar ăsta este rezultatul. Mie îmi place foarte mult, mai mult decât mi-a plăcut tema de ieri şi, zic eu, asta este destul de vizibila şi deloc obositoare. Daaar, pentru că ţin la părerile voastre şi mai ales pentru că vreau să vă placă la mine pe blog, am renunţat la roşul ala înflăcărat şi am făcut săpături pentru o temă  decenta. Adevărul e că eu nu stau pe blog decât cât să dau copy/paste posturilor, să le văd…

Bună! 👋
Mă bucur că ești aici.

Aici te poți abona la Newsletter-ul săptămânal al Tomatei