-
Cand laudatorii-s pe faza
Unii dintre voi sunteţi şefi, mai mulţi poate vă doriţi să ajungeţi şefi, dar aproape toţi aveţi unul, mai bun sau mai rău, după posibilităţi. Având destule joburi până acuma, am avut tot atâţia şefi, uneori chiar mai mulţi. ;)) N-o să fac o analiză a modului de lucru al fiecărei naţii cu care am lucrat, ca n-are rost, aproape toţi îs la fel. O să vorbesc în schimb despre atitudinea lor faţă de angajaţi şi despre cuvântul magic „apreciere”… Nu despre aprecierea de la sfârşit de an când bossul ăl mare, sau secundul lui, murmură abia inteligibil binecunoscutul discurs de mulţumire menit să ne flateze şi să ne convingă…
-
Sunt pestele cainilor mei
Caţel simpatic în vârstă de 6 ani, sprinten şi vesel mereu, fără mofturi la mâncare, dar cu maniere deosebite (ştiu să mânânc cu furculiţa – dacă îmi dă altcineva, evident), caut căţeluşă de talia mea, care, la cât de disperat sunt, nu contează cum arată, ideea e să nu fie mai înaltă decât mine. Vă rog, dacă aveţi sau ştiţi pe cineva care are o pudeliţă în calduri, să-mi trimită un mail urgent, că altfel o să mă scoale ăsta în fiecare noapte şi o să mă plimbe pe străzi looking for some action. :-s
-
Un zambet de copil
Dificilă muncă mi-a dat Luci… Atât de dificilă încât o sa fiu laconică şi o să-l dezamăgesc pentru că, probabil, se aştepta la mai multă vorbărie din partea mea. El mă întreabă : „Ce e mai frumos decât un zâmbet de copil?” Aţi avut vreodată starea în care o mie de gânduri pedalează prin mintea voastră şi nici unul nu e atât de aproape sau de coerent pentru a-l opri în loc? Ei bine, aşa mi s-a întâmplat mie când am citit întrebarea. M-am gândit la lucrurile care mă înduioşează, care mă fac să mi se topească inima de drag, care mă dezarmează instant şi care îmi dau certitudinea că…
-
Ai un foc?
N-am mai făcut demult o expoziţie, şi parcă îmi era dor. Fără prea multă vorbărie, o anunţ pe următoarea: expoziţie de brichete. Nu e numai pentru fumători, că ştiu că şi nefumătorii au câte una pierdută prin buzunare sau prin poşetă. Aştept pozele voastre până pe 7 februarie pe adresa de mail de la contact, iar pe 8 le veţi vedea online. 😉
-
S-a stins
Dupa multe luni de chinuri, dupa prea multe ore in care isi astepta sfarsitul, bunicul meu a murit. Aseara. A trait o viata lunga fiind si bun si rau, a fost lucid pana in ultima clipa si abia dupa ce si-a vazut cei trei copii, a putut sa inchida ochii pentru totdeauna. M-am bucurat ca a scapat de atata durere fizica si sufleteasca. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-i ierte pacatele. Eu? Eu am un sentiment ciudat… o teama impletita cu resemnarea si o presimtire ca e abia inceputul. Nu m-am intalnit cu moartea decat de doua ori in viata – prima oara cand a murit strabunica mea si…
