-
Liniste vs. tacere
V-aţi gândit vreodată la diferenţa dintre linişte şi tăcere? Din punct de vedere gramatical, sunt sinonime, şi totuşi, semantica imperfectă e aşa de uşor de simţit, odată ce stai să te gândeşti. Când spunem că avem nevoie de linişte, oare avem într-adevăr nevoie de ea sau de tăcere? Oare nu vrem să spunem, de fapt, că avem nevoie ca cineva să tacă, să nu-l mai auzim, să nu-l mai vedem, să nu-l mai simţim în preajma noastră? Nu prea pot să îmi amintesc de momentele în care aveam nevoie de linişte, pentru că acum am nevoie de tăcere. Prin urmare nu pot să fac o diferenţă, să-mi dau seama dacă…
-
Cum e să fii femeie la volan?
Dacă mă întrebaţi pe mine, super. 🙂 Postul ăsta e pentru bărbaţi, că fetele ştiu despre ce vorbesc, ele pot să confirme. Lăsăm la o parte eterna discuţie despre cât sunt femeile de proaste la volan şi cât de neştiutoare şi încurcă-lume sunt ele, că aici nu-i loc de dat cu parul… – ai o pană? E suficient să ieşi din maşină şi să te învârţi pe lângă ea pentru ca în minutul al doilea cel puţin o maşină o să se oprească lânga tine să vadă ce ai. Cred. Mie când mi se întâmplă fac aşa: mă dau jos, mă duc să văd care-i problema şi imediat mă retrag…
-
Premiere în cinematografie
Nu m-am întrebat niciodată care a fost primul film de lung metraj, care a fost primul film de animaţie sau care a fost primul cu cele mai multe încasări la box-office. Însă există site-uri şi resurse care îţi pot răspunde la orice întrebări, chiar şi la cele pe care nu ţi le pui. Astfel, am dat eu de linkul ăsta şi am primit lămuriri în ceea ce priveşte unele premiere cinematografice. Nu-s zgârcită, ştiţi bine, aşa că le împart cu voi şi să-mi ziceţi voi dacă ştiaţi deja de ele. Primul film de lung metraj – The story of the Kelly Gang – 1906 Surprinzător (pentru mine, cel puţin), nu…
-
Ciudata? Si ce?!
Mă tot căzneam de dimineaţă să găsesc un subiect despre care să scriu în doi timpi şi trei mişcări, ceva lejer ca să nu-mi storc creierii prea mult şi când colo, iată şi ideea. Mă rog, ideea era de mai mult în capul meu, dar am tot uitat de ea. Lady Gaga e o nebună, nu? Aşa zice toată lumea. Judecând după clipurile ei trăznite, după îmbrăcamintea pe care o afişează, după acţiunile la care se dedă. Mulţi o judecă, mulţi o apreciază. Eu fac parte din cei care o apreciază. Din mai multe motive: – o dată pentru că are curajul să facă tot ce face, să se îmbrace…
-
Premii, premii…
De ceva vreme incoace, plouă cu premii peste mine. :”> Nu le-am ignorat, nu am uitat de ele, da’ cred ca pentru unele am uitat sa mulţumesc. Dacă-i aşa, să ma trageţi de urechi, că n-a fost frumos din partea mea. Pentru că sunt vreo 4 premii, de fapt 2, dar unul primit de la mai multă lume, o să le amintesc în ordinea în care au venit.
