Un zambet de copil

Dificilă muncă mi-a dat Luci… Atât de dificilă încât o sa fiu laconică şi  o să-l dezamăgesc pentru că, probabil, se aştepta la mai multă vorbărie din partea mea.

El mă întreabă : „Ce e mai frumos decât un zâmbet de copil?”

Aţi avut vreodată starea în care o mie de gânduri pedalează prin mintea voastră şi nici unul nu e atât de aproape sau de coerent pentru a-l opri în loc? Ei bine, aşa mi s-a întâmplat mie când am citit întrebarea. M-am gândit la lucrurile care mă înduioşează, care mă fac să mi se topească inima de drag, care mă dezarmează instant şi care îmi dau certitudinea că în momentul ăla sunt un om fie mai bun, fie insuficient de bun. M-am gândit la ochii umezi ai unui căţel, la torsul recunoscător al unei pisici, mi-am adus aminte cât de mult iubesc animalele şi cum aş face orice pentru ele… Însă nici o altă imagine nu poate concura cu un zâmbet de copil.

Am fost tentată să spun că zâmbetul viitorului meu copil e mai presus de zâmbetul unui copil oarecare. Dar apoi m-am gândit la toţi copiii bolnavi care nu se pot bucura de copilărie aşa cum o fac cei sănătoşi, care zâmbesc sincer din toată inimioara lor, care se bucură cu toată fiinţa de o jucărie sau de o ciocolată. Si pot spune că NIMIC nu e mai frumos şi mai înduioşător decât un copil care zâmbeşte cu tot chipul.

Dacă vreţi să aşterneţi un zâmbet sincer pe feţele copiilor bolnavi de leucemie, haideţi vineri, la ora 16, la Palatul Baroc, la vernisajul expoziţiei cu vânzare în scop caritabil: O fotografie. Un scop. Un zâmbet. Şi vărul meu expune acolo. 😉