Cand laudatorii-s pe faza
Unii dintre voi sunteţi şefi, mai mulţi poate vă doriţi să ajungeţi şefi, dar aproape toţi aveţi unul, mai bun sau mai rău, după posibilităţi.
Având destule joburi până acuma, am avut tot atâţia şefi, uneori chiar mai mulţi. ;)) N-o să fac o analiză a modului de lucru al fiecărei naţii cu care am lucrat, ca n-are rost, aproape toţi îs la fel.
O să vorbesc în schimb despre atitudinea lor faţă de angajaţi şi despre cuvântul magic „apreciere”…
Nu despre aprecierea de la sfârşit de an când bossul ăl mare, sau secundul lui, murmură abia inteligibil binecunoscutul discurs de mulţumire menit să ne flateze şi să ne convingă că datorită nouă firma a prosperat /a crescut/ s-a dezvoltat. Cred că mai toţi aţi auzit măcar o dată un discurs de-asta şi mai toţi aţi ridicat sprânceana cu amărăciune fără să credeţi o iotă din ce zic ei şi cu atât mai puţin să vă simţiţi importanţi.
Aprecierea de care vorbesc e cea din timpul anului, acele cuvinte spuse în momente cheie, cuvinte care motivează, care dau un impuls să faci mai mult, să fii lăudat mai mult. Nu ştiu câţi şefi fac asta, dar toţi ar trebui să înveţe.
E ca la şcoală, când iei cea mai mare notă din clasă şi mergi ca un cocoş printre colegi şi îndrăgostindu-te de sentiment, vrei mai o dată şi încă o dată şi înc-o dată.
Mie îmi place să fiu apreciată şi lăudată atunci când fac ceva bine. Mă motivează, mă flatează şi ma ambiţionează. Şi am realizat asta abia la actualul job, unde şeful meu nu se zgârceşte la cuvinte când vine vorba să formuleze o apreciere. Am primit laude şi la celelalte joburi, într-adevăr, mai rare, dar nu le-am băgat în seamă pentru că sunau prea spart, prea fals şi nu păreau spuse pe bune. Deşi aici nu mă aşteptam să dau pe cineva pe spate, aveam impresia că fac umbră degeaba în biroul ăla cu prea mulţi oameni, că nimeni nu mă observă şi că nimeni nu mă băga în seamă, pentru că nimeni nu-mi spunea nici „dă-te mai încolo” (doar „muta-te la alt birou” =)) ), ei bine, aici s-a întâmplat minunea de a primi un mail, trimis întregii echipe, în care mi se mulţumea pentru munca depusă şi mi se transmiteau felicitările de rigoare. :”> chiar daca era un mail şi n-a venit prin viu grai, God, it felt so good!
Am ajuns acasă, răspândind numai pene în jurul meu, abia aşteptând să le spun părinţilor şi după ce le-am spus, reacţia tatălui meu: „Da’ bani mai mulţi îţi dau?!” :-s
Am un salariu decent cu care mă descurc bine pentru că locuiesc cu ai mei. Dacă aş locui singură, cu Iubi, în chirie sau mai ştiu eu cum, nu ştiu dacă m-aş descurca şi atunci poate laudele astea nu m-ar impresiona.
N-am scris postul ăsta ca să mă laud că am fost lăudată ci pentru a vă întreba daca pentru voi contează, daca aprecierea aia are vreun efect asupra voastră, dacă vă faceţi munca încercând să vă autodepăşiţi şi mai ales dacă merită?
25 Comments
Bleau
Eu cred ca lauda ar trebui sa vina atunci cand cineva se intrece pe el insusi, cand aduce un impact mare. Nici lauda in fiecare zi nu e ok. Devalorizeaza lauda :). Dar o lauda sincera la momentul potrivit poate reincarca bateriile pentru urmatoarea luna :))
WhoCouldDizBe
Dap! Same here! :))
Ah,… si cu cat e mai subtila lauda, cu atat iti creste mai mult inimia. :)) Si la urma urmei, ca iei sau nu iei bani, tot pentru tine o faci! Bafta! 😉
Bia
Evident că dacă fac ceva cum trebuie și sunt apreciată pentru asta crește inima în mine. Mi se reconfirmă că nu am muncit degeaba… dar asta e un caz fericit…
De cele mai multe ori muncești ca un rob și ei tot nu sunt mulțumiți de tine 🙁
vreauultimulloc
E o jmecherie si sa stii cum sa lauzi cu sinceritate.
eleny
hmm… ceva mi se pare cunoscut :P. Si eu primesc laude exact in momentele cheie (parca ar sti exact cand trebuie) si ma motiveaza foarte mult. Atunci cand sunt motivata altfel incep lucrul la un nou proiect. Treaba de zi cu zi nu pot sa zic ca o fac pentru bani, ci mai mult pentru aprecierile si pentru satisfactia pe care mi-o ofera lucrul bine facut 😀
marius vl
conteaza daca aduce beneficii nu numai sarcini in plus
tac'su
la ultimul job am stat aproape 9 ani. Unul dintre lucrurile care m-a tinut acolo (pe langa faptul ca-mi placea ce faceam )a fost faptul ca ma intelegeam super cu seful meu direct, care era in alta localitate, si-mi aprecia munca (teoretic , laude ,bla, bla, bla , laude ).Tineam la punctul de lucru din TM ca la un copil , (l-am nascut, l-am crescut pana la varsta de 9 ani ), dar cum multumirile si laudele nu tin de foame, am plecat. Sincer, cand am plecat, o lacrima mi-a umezit obrazul ( asa sunt eu mai emotiv) . Acum, uni ar zice ca suntem firme concurente, dar colaboram de minune , datorita prieteniei noastre.
ady
imi sparg creierii sa-mi amintesc daca pe mine m-a laudat sefa sau daca am autizt-o laudand pe altcineva, si nu reusesc.
nu-s de acord cu bleau, ca lauda ar trebui sa vina atunci cand cineva face ceva nemaipomenit, se intrece pe sine, alea-alea.
unoeri si munca simpla, stradania de fiecare zi de a face lucruri sa mearga bine merita laude.
multi dintre noi facem de multe ori o munca destul de monotona, nu toti ne ocupam de tot felul de proiecte a caror rezolvarea super ne-ar putea aduce laude. eu fac o munca d-asta. 🙂 n-ar trebuie sa-mi zica nimeni nimic doar pentru ca fac acelasi lucru in fiecare zi?
fac acelasi lucru, e adevarat, dar ma stradui sa fie cat mai bine, sa ofer toate informatiile necesar, nu doar p-alea pe care trebuie musai sa le ofer, ma impart in 1500000 doar ca sa ofer raspunsuri tuturor, cand are fiecare nevoie, jonglez cu 15 chestii deodata, zic “da” la urgente ultra urgente, desi mai o gramada de lucrari care-si asteapta randul. nu fac nimic sclipitor, dar mi-ar placea sa stiu ca truda mea conteaza cumva, face o mica diferenta.
norocul mei ca cei cu si pentru care lucrez, raspund altfel. un mail de genul “informatii astea ne ajuta enorm, va multumim”, imi tin moralul in picioare.
da, avem nevoie de laude. si de recunoastere financiara, off course, ca nici noi nu ne platim paine si chiria/ratele cu laude.
Bleau
@Ady – A face acelasi lucru pentru multe zile la rand, mai ales ca e monoton, la mine intra in categoria lucrurilor extraordinare :). O stiu din proprie experienta.
crinutza
@eleny – sigur ca o faci si pentru bani, altfel ai lucra pe gratis 😛
Normal ca tuturor ne place sa fim apreciati si laudati, pe cat posibil cu martori… dar nu cred ca e bine cand lucrul asta devine un scop 🙂
MadMe
Contează. Şi mă încântă, îmi dă aripi. Exact când simt că nu mai pot şi că îmi vine să îmi iau jucăriile să plec altundeva, exact atunci primesc câte o laudă de asta şi mă înmoi, mă calmez şi îmi văd în continuare de treabă. Chiar dacă ştiu că nu-s remunerată chiar cum ar trebui, îmi dă aripi să văd totuşi partea pozitivă a job-ului.
S-a întâmplat de curând şi încă mai simt efectul laudelor primite. Lucrăm pentru un client francez şi mailul lui de acum vreo 2 zile se încheia aşa ‘Je suis très fier de votre travail.’ Încă plutim. 😀
did
da, si pe mine ma bucurau laudele. acum nu mai dau doi lei pe ele, indiferent de la cine si cand ar veni.
pt mine devine tot mai clar, lucrez ca sa am BANI sa traiesc chestiile care nu se pot trai gratis 🙂
deci nu ma mai prinde nimeni in capcana cu vrajeli si aplauze. vreau marire de salariu, punct 😀
dar ma bucur ca sunteti voi laudati, adica stiu ca-i faina senzatia.
Tibanu
in momentul in care esti platit project based ai tot interesul sa reusesti. Cel mai naspa e cand incerci sa faci tot ce se poate dar din motive ce nu tin de tine nu reusesti. Si atunci urmeaza telefonul/e-mailul etc sa-i spui stii…. deadline-ul ala de azi? :d noah… il mut pe luni. dar eu am vrut dar ei nu o vrut.
evergreen
eu fără apreciere abia mă mişc. şi vorbesc serios. am nevoie de feedback (chiar dacă uneori e negativ) şi am nevoie să mă motiveze să fac lucrurile din ce în ce mai bine
😀
AlbastruVolatil
Nu mi-o lua in nume de rau, dar pe mine laudele de orice fel ma cam lasa rece. Nu am un job, asa ca nu pot sa-ti spun exact ce as simti daca m-ar lauda un sef, dar la momentul actual imi dau silinta sa duc la indeplinire o activitate cat mai bine pentru ca senzatia de autodepasire imi da aripi.
Daca eu stiu ca am facut ceva foarte bine si nu au aparut comentarii negative, sunt multumita. N-am nevoie de apreciere publica, cel mai nesuferit critic al meu sunt eu :))
zozo
felicitari 🙂
AndreiS
Cică lauda fără acoperire este o calomnie. :))
Fanfan
Bravo ;o)
Laudele intotdeauna ne ung pe inimioara ;o)din partea oricui sunt binevenite … si cu atat mai mult din partea sefilor
cat despre autodepasire … cred ca ne autodepasim mai des decat ne dam seama. si asta este un lucru bun pentru ca daca nu, am ramane niste oameni mediocrii
multa bafta
dn
Apropo de laudatori…ai un premiu la mine pe blog!:)
Pingback:
Maria
Din păcate (cred), sunt unul dintre oamenii care au nevoie de o vorbă bună pentru a prinde aripi. Zic din păcate pentru că asta provine dintr-o lipsă de încredere exagerată care nu face bine nimănui.
andreas
O lauda, apreciere conteaza pentru mine doar daca vine de la o persoana mai desteapta ca mine. Nu conteaza pozitia ierarhica. (am avut chiar o profesoara agramata; de ce as avea decenta sa invat de la ea?)
Ma autodepasesc zilnic, pe zi ce trece ma uimesc de cat de mult reusesc sa ma indobitocesc. 🙂
Tomata
Ionut
Din cauza ‘crizei'(ca deh cuvantul asta e primul pe limba sefilor) seful meu e zgarcit si cu laudele … ce marire de salariu?
iphone_ro
Hello there, I found your site via Google while searching for a related topic, your site came up, it looks good. I have bookmarked it in my google bookmarks