-
Ce spune culoarea blogului tau despre tine?
Să mai uitam de necazuri şi să ne mai gândim şi la lucruri vesele, că altfel înnebunim cu toţii. Ieri, pe când scriam un articol despre web design, am dat peste o chestie interesantă, care mi-a atras şi mai mult atenţia când am văzut că mi se potriveşte. Conform acestui articol, culoarea site-ului trebuie aleasă cu multă grijă pentru că felul în care îl îmbraci spune multe lucruri despre tine. Ştiam deja de multă vreme despre simbolistica culorilor, dar cu toate astea, nu m-am gândit niciodată să o aplic site-urilor.
-
Furtună într-un pahar cu apă
Când am ascultat sfatul vostru şi am luat atitudine, chiar nu ştiam ce are să se întâmple, nici măcar nu ştiam ce vreau „să rezolv”, însă m-aţi încurajat şi m-am auto-încurajat că dacă nimeni nu zice nimic, lucrurile or să rămână la fel. Însă chiar şi cu scandal şi puţină vâlvă, tot la fel au rămas. Nimeni nu va face nimic până când datele problemei nu vor fi mult mai grave. Faptul că mama mea a ajuns teafără acasă şi dup-aia înapoi la spital a făcut ca întâmplarea să nu fie un subiect demn de ştire. I-a lipsit senzaţionalul, deşi, dacă mă întrebaţi pe mine, n-aş fi de aceeaşi părere.…
-
Femeia de treizeci de ani
Autor: Honore de Balzac Nationalitate: francez Titlu original: La femme de trente ans Anul aparitiei: 1842 Nr. de pagini: 245 (Biblioteca pentru toti) Premii: nu Ecranizare: nu Nota mea: 2/5 Alte romane de acelasi autor: Caterina de Medici, Stralucirea si suferintele curtezanelor, Mos Goriot Cu atâţia scriitori noi şi cu o listă în continuă creştere, am cam uitat de Balzac şi de cât mi-a plăcut când eram mai tânără. Însă, noroc că am prietene care mă mai bat la cap să citesc una sau alta, şi vecine care îşi lichidează biblioteca. Aşa se face că m-am pus pe citit Femeia de treizeci de ani, mult mai repede decât plănuisem.
-
Nu vreau sa-mi bag capul in nisip
Țin neapărat să vă mulțumesc pentru încurajări și pentru încrederea și forța pe care mi-ați dat-o prin comentarii și mailuri. 🙂 Mama mea este în siguranță, azi se întoarce acasă și după circul pe care l-am făcut ieri la spital, din oră în oră intrau asistenta sau infirmiera să verifice dacă e în patul ei. Ah, și nu le-am dat nici măcar un leu șpagă pentru a se ocupa de maica-mea cum trebuie, că nu meritau. Și mai mult de-atât, asistenta de miercuri m-a și auzit când vorbeam pe coridor cu Cezar și îi spuneam că nu vede de la mine nimic. ;)) Ieri n-am mai văzut-o la față. Referitor…
-
Bolnavii pleaca din Spitalul Judetean cand vor ei
Acum că am deschis cutia Pandorei și v-am povestit de mama mea și Alzheimerul ei, deși nu-mi place să vorbesc despre asta pe blog, mă văd nevoită să scriu undeva despre toate neplăcerile și nervii pe care mi-i provoacă statul și sistemul român când vine vorba de ajutor și servicii. Ideea e că oricum vorbesc și scriu degeaba că prin scrisul pe blog nu rezolv nimic. Însă, la momentul ăsta sunt MULT prea obosită și nervoasă pentru a face plângere pe undeva, dacă aș ști unde. Să vă povestesc.
