Femeia de treizeci de ani

Autor: Honore de Balzac
Nationalitate: francez
Titlu original: La femme de trente ans
Anul aparitiei: 1842
Nr. de pagini: 245 (Biblioteca pentru toti)
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 2/5
Alte romane de acelasi autor: Caterina de Medici, Stralucirea si suferintele curtezanelor, Mos Goriot

Cu atâţia scriitori noi şi cu o listă în continuă creştere, am cam uitat de Balzac şi de cât mi-a plăcut când eram mai tânără. Însă, noroc că am prietene care mă mai bat la cap să citesc una sau alta, şi vecine care îşi lichidează biblioteca. Aşa se face că m-am pus pe citit Femeia de treizeci de ani, mult mai repede decât plănuisem.

Recomandată ca fiind o carte superbă, am ascultat sfatul Elenei şi m-am apucat de ea. Însă, deprinsă cu literatura modernă, Femeia de 30 de ani m-a cam plictisit pe ici pe colo. O dată pentru că nu mai am răbdare pentru toate descrierile lui Balzac, a doua oară pentru că subiectul a fost dezbătut în cel puţin alte trei romane pe care le-am citit. În prima parte seamănă foarte mult cu O viaţă a lui Maupassant şi cu Principesa de Cleves de Madame de Lafayette. Apoi, mai încolo, aduce oleacă şi cu Madame Bovary a lui Flaubert şi sunt sigură că şi cu multe alte romane din acea perioadă.

Nu-mi rămâne decât să vă povestesc pe scurt despre ce se întâmplă în carte, pentru că alte comentarii nu am. Aşa erau obiceiurile şi vremurile pe-atunci şi regăsim aceeaşi atmosferă prin toate cărţile secolului al 19-lea.

Julie Castillon este o tânără demoazelă îndrăgostită de un ofiţer din armata lui Napoleon, pe nume Victor d’Aiglemont. Împotriva sfaturilor şi avertizărilor tatălui ei, tânăra se mărită cu ofiţerul, însă descoperă rapid că tot ce îi spusese părintele său se adevereşte pas cu pas. Deşi îl iubeşte pe Victor, traiul cu el îi este aproape imposibil şi aflăm cu chiu cu vai că motivul este viaţa lor sexuală. Norocul nostru că putem spune asta pe şleau, că Balzac e atât de subtil încât tre’ să citeşti de câteva ori ca să fii sigur că ai înţeles bine. Pe când soţul ei o lasă la ţară, în grija unei mătuşi de care tânăra se ataşeaza repede, în peisaj apare un alt june, Arthur Grenville, lord englez care o observase fugitiv când trecuse pe lângă trăsura lor prin pădure. Însă lui îi fusese de ajuns ca să se îndrăgostească de ea. Treptat, acesta îşi croieşte drum spre casa mătuşii şi, cu acceptul lui d’Aiglemont, Arthur începe să o îngrijească pe Julie, o fire foarte bolnavicioasă. Arthur îi promite soţului ei că o va pune pe picioare pentru că stăpâneşte cunoştinţe medicale şi e sigur că ştie cum să o însănătoşească. În doi ani, reuşeşte. Numai că, pe lângă asta, reuşeşte şi s-o facă să se îndrăgostească de el. Acumă nu vă inchipuiţi că Arthur e mare cuceritor sau mare trombonist, nu. E un bărbat delicat, îndrăgostit, care ar face orice pentru ea. Atât de delicat, înca moare din cauza iubirii pentru ea, mai exact din cauză că o vizitează la geam într-o noapte, ceea ce-i provoacă o pneumonie. Parcă.

Asemănarea dintre Julie şi Principesa de Cleves stă în faptul că nici Julie nu cedează înaintea iubirii pentru Arthur şi rămâne castă. Îşi respectă soţul, deşi nu-l mai iubeşte, ba chiar învaţă cum să-l domine şi cum să scape de dorinţele lui trupeşti.

După moartea lui Arthur, Julie ţine doliu şi se exilează la ţară. La vârsta de 30 de ani, îl întâlneşte pe Charles de Vandenesse, un alt tânăr promiţător, căruia îi suceşte minţile, de data asta în cunoştinţă de cauză şi intenţionat. După o viaţă trăită cu lipsa iubirii, Julie îşi da voie să îl iubească şi să fie iubită de Charles.

Cartea e formată din 6 părţi, destul de confuze pentru că nu există o continuitate între ele. Adică există, însă firul se rupe la un moment dat şi, deşi numele sunt păstrate, lucrurile tot sunt confuze. Cel puţin pentru mine au fost, poate nu m-am concentrat eu suficient şi am tratat cartea mai superficial.

Dacă sunteţi fani ai lui Balzac sau dacă sunteţi curioşi de poveşti de dragoste neîmplinite, cărora, după părerea mea, le lipseşte strălucirea altora mai celebre, atunci cartea asta merită citită. Dacă nu, mai bine citiţi alta, că nu pierdeti mare lucru.