Bolnavii pleaca din Spitalul Judetean cand vor ei
Acum că am deschis cutia Pandorei și v-am povestit de mama mea și Alzheimerul ei, deși nu-mi place să vorbesc despre asta pe blog, mă văd nevoită să scriu undeva despre toate neplăcerile și nervii pe care mi-i provoacă statul și sistemul român când vine vorba de ajutor și servicii. Ideea e că oricum vorbesc și scriu degeaba că prin scrisul pe blog nu rezolv nimic. Însă, la momentul ăsta sunt MULT prea obosită și nervoasă pentru a face plângere pe undeva, dacă aș ști unde.
Să vă povestesc.
Pentru că doctorița ei se teme să nu cumva să fie vorba despre o altă boală și nu despre Alzheimer (evoluează prea repede), mi-a recomandat să o internez la Spitalul Județean pentru a-și da și alți neurologi cu părerea. A fost atât de amabilă încât a sunat chiar ea și a vorbit cu o doctoriță de-acolo, i-a spus cum mă cheamă și a aranjat să mă duc cu maică-mea ieri dimineață să o internez. Zis și făcut. La 8 jumate, cheaună de somn și ruptă de oboseală eram prezentă pe holul etajului 9. După ce am vorbit cu dansa și după ce am așteptat în jur de 2 ore să termin cu internarea – procedură care putea foarte bine să fie finalizată în cel mult 30 de minute – înainte să plec, îi spun asistentei: „Aveți grijă să nu plece. Că nu are stare și habar n-are unde e. Se plimbă fără scop și pleacă.” „Nu vă faceți probleme, am vorbit cu doctorița, știu ce trebuie să fac, mergeți liniștiță.” Și merg liniștită, rezolv și cu dosarul pentru ancheta socială, ma duc acasă, fac curățenie, mă culc un pic și când mă trezesc, pe la 4 jumate o sun. Mânca. „Bun, să stai cuminte că acuș vin la tine.” Acuș, din păcate s-a făcut ora 7, că așa-i traficul la ora aia. Intru în salon, maică-mea nu-i. Cred că-i la baie, dar colega de salon îmi zice: „DE O ORA E PLECATĂ DOAMNA.” „Cum adică de o oră? La ceva analize sau cum?” „ Nu, a ieșit singură.” În momentul ăla am crezut că fac combustie spontană. Am ieșit furibundă pe coridor, gata să urlu la prima uniformă care-mi ieșea în cale. Era o infirmieră. Și urlu și o cert și fac istericale. Ea, nevinovată. Dau peste asistentă: „Calmați-vă, în spital tre’ sa fie. O găsim”. O iau eu la un etaj, prietenul meu la altul până ajungem jos. Nici picior de maică-mea. Paza era deja altertată, tot spitalul era în picioare, io urlam la toți care-mi ieșeau în cale. Mă ia ăla de la pază să ne uităm pe înregistrările camerelor de supraveghere, când mă sună o vecină. Maică-mea era la ușa, trăgea să intre înăuntru. Da, maică-mea a plecat după bunul ei plac din Spitalul Județean, fără să o întrebe nimeni nimic și a străbătut tot orașul ÎN CĂMAȘĂ DE NOAPTE și a venit acasă.
Când am aflat, urcă iară la nouă și mai urlă înca vreo 10 minute la toți care îți ies în cale. Asistenta, și ea era nevinovată. Când plecăm, după ce a adus-o prietenul meu de acasă îl întreb pe retardul de la „security” el ce rol are în instituția respectivă? Auzi la el: cu ce drept îl întreb eu asta pe el. Deci și el era nevinovat.
Vă întreb eu pe voi, dacă pe mama mea o lovea o mașină sau n-o mai găseam, cine era de vină? Nu asistenta – care nici măcar nu s-a uitat pe fișa ei medicală să vadă ce are (pe motiv că are 40 de saloane)? Nu paznicul – care ar trebui să pună o simplă întrebare: „Omule, unde te duci?” când vede un pacient că pleacă din spital în pijama? Nu, în Spitalul Județean din Timișoara nimeni nu e de vină pentru nimic. Unde aș putea să reclam incidentul? Cine poate lua măsuri?
Nu cunosc pe nimeni de la nici o televiziune, însă dacă cuiva i se pare un subiect bun de reportaj, mă ofer martor și dau și declarații.
Da, dragilor și acesta este alt episod din lupta cotidiană cu sistemul sanitar. Cum să nu fac gastrită, cum să nu mă ia amețelile la propriu și cum să nu mă duc la psiholog? Cum? Că mai un pic și o să încep și eu să umblu în pijama pe stradă.
79 Comments
Criss
Doamne fereste! INCREDIBIL!
Propunerea mea este sa ii scrii lui Cabral despre asta, poate te poate sfatui unde poti face un reportaj.
Il citesc de mult timp si e un tip care sare in ajutorul oricui atunci cand poate. Cred ca asta e un prim pas ca sa atragem atentia, pentru ca ei doar daca e de politie si televiziune se mai tem si se cauta vinovatii.
Cum e mama ta acum? Tot in spital e ?
Nici nu stiu ce sa iti spun exact. Fii tare si incearca sa mai rezisti!
Tomata
mama mea nu e bolnava fizic. am internat-o doar pentru teste si pentru acte doveditoare la dosarul pentru handicap. pana maine e in spital.
Roxa
In primul rand, >:D<. Capul sus, rezista, o sa fie o lupta lunga.
Sfatul meu e sa trimiti articolul la o televiziune. De-acolo incepe tot. Cineva trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce s-a-ntamplat.
Oana
Doamne, e groaznic :(. Din pacate am avut contact cu judeteanul, tot cu “faimosul” etaj 9. Bine ca a ajuns mama ta ok acasa si nu i s-a intamplat nimic pe drum.
La Colegiul Medicilor nu poti face reclamatie? Cred ca asta e institutia. Oricum eu zic sa nu te lasi, asa ceva chiar trebuie sa se afle!
Roscata
O reclamatie, ceva, tot trebuie sa faci la Ministerul Sanatatii.
Nu trebuie sa cunosti pe cineva in televiziune, trebuie doar sa dai un telefon si e de ajuns sa vorbesti cu cineva de acolo.
Doamne fereste, totul merge din ce in ce mai rau in tara aia 🙁
Baby R.
Draguta nu te mira, asa e in Timisoara. De aia iubim orasul. :)) Am ajuns la urgente de vreo 4 sau 5 ori si o singura data am plecat dupa ce m-au bagat inauntru si m-au lasat vreo 2 ore cu o perfuzie care saraca era goala dupa jumatate de ora. si ca nu mai astept ca proasta m-am ridicat si am plecat. Si nimeni nu m-a intrebat unde plec.
DUHUL
Saraca mama ta a spus totul cu acest gest 🙁 Voia ACASA. Atat… Cred ca mai bine o lasi acasa in mediul ei si nu o mai duci la doctori decat cand esti tu langa ea. Stiu ca nu e decat o parere neavizata, dar ma pun in sufletul ei si ma intreb ce a gandit de a plecat asa fara sa ii pese de nimic direct acasa..
Tomata
maica-mea nu mai gandeste cum trebuie. ce ii trebuie ei e sa fie supravegheata in permanenta de cineva. de mine, de femeia pe care o platesc, de prietenul meu, DE ASISTENTE cand e la spital.
gigi22
Nu sunt in intregime de acord. Adica o asistenta nu trebuie sa fie permament in salon sa supravegheze bolnavii pentru ca nu asta e jobul ei. Intra-adevar, pe o sectie cu cazuri de dementa pacientii nu ar trebui sa poata iesi de capul lor. Acuma, eu presupun ca e vorba de o sectie de neurologie generala, unde nu au ce trebuie (probabil personal in primul rand). Altfel, ma simt obligat sa reamintesc ca un spital nu trebuie sa fie o inchisoare (sigur, restrictii TREBUIE aplicate pacientilor cu discernamant alterat).
In alta ordine de idei, la cum pleaca medicii si asistentele din tara, peste 15 ani o sa fie mult mai rau decat acum.
Iulia
Din pacate, anormalul devine normal in Romania. Important este ca ati reusit sa o gasiti, cu spitalele de la noi si cu tot ceea ce tine de stat in general… nu pot comenta. Trebuie sa fii tare, e singura modalitate prin care o poti ajuta pana la urma si pe mama ta.
VirtualKid
Nu ai nici cea mai mica sansa sa obtii nici cea mai mica farama de rezultat. Singurul lucru pe care poti sa-l obtii este acela ca ai sa iti bati joc de timpul tau, de nervii tai. Sunt oameni care au murit din cauza indolentei despre care vorbesti si nu s-a intamplat nimic.
Situatia este asemanatoare cu aceea a magistratilor care isi bat joc de vietile celor care ii platesc, lungind in mod abject procese doar ca sa-si faca favoruri intre ei (eu ma judec de cinci ani pentru o banala mostenire, cu toate ca nu a existat termen la care sa nu existe incalcari ale legii!).
Revenind la situatia despre care vorbesti, acestea sunt motivele pentru care holurile spitalelor sunt ticsite de apartinatori.
Seba
Din pacate Andreea, asa cum ti-am mai spus si m-ai considerat exagerat, asta este TARA, asta este POPORUL roman, asta este SOCIETATEA si SISTEMUL in care traim. Imi pare rau ca ti se intampla asa ceva, dar iti voi spune din start ca NIMENI nu e vinovat. Nu se va rezolva nimic, poti face plangeri unde vrei. Bine macar ca a ajuns acasa singura. Pana la urma, traind in Romania, vei accepta faptul ca pentru sistem esti doar o carpa, iti vei accepta neputinta si neajutorarea, iti vei inghiti durerile cauzate de simplu fapt ca te-ai nasut si inca traiesti pe meleagurile mioritice. Chiar nu ai ce face. Inghite.
Laura
Faci o plangere la conducerea spitalului, aceeasi plagere o duci si la “Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania”, (Filiala Timis, Presedinte: Sîrbu Ofelia- Aurelia, Str. 1 Decembrie 1918, nr. 13, ap. 9, Timisoara, 0256/274739, oammr_timis@mail.dnttm.ro). Daca poti afla si cum se numeste firma de paza de la spital e si mai bine, se poate merge si peste firma de paza, incet dar sigur se rezolva. Acuma stiu ca pentru tine pe moment ar trebui sa se rezolve dar nu cred ca e posibil … Bafta in continuare si nervi de otel.
Tomata
multumesc mult. Asa o sa fac.
Seba
Tind sa cred ca toti cei de aici care dau solutii, nu au trecut prin asta niciodata si vorbesc de parca s-ar afla intr-o tara civilizata. Iti urez succes si sa ne ti informati cu demersurile si rezultatele acestora.
Oana
Dar daca nimeni nu incearca nimic, EVIDENT ca nu se va schimba nimic niciodata. Daca toti cei care au parte de prost tratament ar face reclamatii peste reclamatii sigur s-ar schimba sistemul. Dar din toti cei deranjati de sistem (nu ma refer doar la spitale ci si la firme care-si bat joc de consumatori etc) cati fac reclamatii? 5% oare? Normal ca se continua in stilul asta de rahat – clientul nostru, ultimul fraier.
Teodora
Sti, tatal meu este medic. Nu la spital, medic de familie. Iar acesta este singurul motiv pentru care bunicul meu mai e in viata. Ca a fost langa el, ca l-a observat ca sangereaza dupa operatie, chiar daca de cand a inceput sa sangereze si pana cand a ajuns taica-miu la spital, prin salonul acela a trecut si doctorul si asistenta. Nu cred ca vei gasi un spital romanesc in care sa aibe cineva grija de bolnavi. Daca vrei sa ai grija de mama ta, te sfatuiesc sa angajezi pe cineva care sa stea cu ea atunci cand nimeni altcineva nu poate. Imi pare rau sa-ti spun, dar asta e singura sansa. Acum asa procedam si noi. Din pacate, nu prea se poate face nimic. Mai mult de o stire care sa apara odata la televizor si apoi sa fie uitata, caci nimanui cu putere de decizie nu-i va pasa de ea, nu se poate face. Traim in Romania, iar in tara asta mori linistit in spital daca n-ai destui bani sa-l mituiesti pe medic.
Tomata
mama mea are deja pe cineva care sta cu ea, insa o platesc din banii mei, ca statul considera ca Alzheimerul se vindeca de un an la altul si mi-au dat grad de handicap usor.
Ioana S
Să-ţi zic păţania din familia noastră? Am o mătuşă care trebuia internată la Spitalul de Psihiatrie (OK, loony bin if you know what I mean). Ea are peste 80 de ani, e bolnavă mintal de aproximativ 60.
Buuun, când au mers s-o interneze, totul a fost în regulă, nicio problemă. Pentru că avea de urmat un tratament mai serios în urma unei crize, au zis că vor s-o ţină ceva mai mult, până se mai calmează.
Ei bine, mătuşica asta a mea a fugit din spital într-o zi (era în amiaza mare), iarna, în cămaşă de noapte şi papuci de casă. Deci da, se poate şi la Oradea, nu numai în Timişoara. 🙁
delia
Sunt de aceeasi parere cu iulia, anormalul a ajuns normal, in Romania, asta repet si eu destul de des. Intr-o zi eram la urgente cu tatal meu. Si asteptand acolo mult si bine (4 ore), am vazut multe, printre care si o masina de politie cu 4 bucati politati de 3mc, care aduceau o batranica. initial am crezut ca e infractoare lovita…apoi vreo batrana hartuita pe strada, ca apoi sa aflu ca era o batrana fugara din judetean….Revin si eu cu aceeasi intrebare, ce rol au acei gardieni (paznici) de la usile spitalelor….???
cosovo
Mda, asta e Romania, din pacate adevaratele cazuri grele, nu sunt vazute, sunt o multime de cazuri cu handicap I, (orbi sau alte cele) care nu au efectiv nimic, ( a fost emisiune la Romania te iubesc)(, din pacate nu pot sa te ajut cu altceva decat trimisul linkului mai departe, sper sa se faca ceva pana la urma, important e ca cineva sa ia atitudine.
Livia
Nu este frumos sa spun, dar ma bucur ca avem aceeasi problema. Citesc blogul tau de mult timp, pe sarite si cu reveniri, iar acum am descoperit ca am putea vb. Mi-ar placea mult sa putem discuta cumva mai privat, orice varianta, pentru ca tu pari mult mai cunoscatoare decat mine si esti dispusa “sa mergi pana in panzele albe”
Eu nu mai am atata energie…si stiu de ceva centre, mai putin de stat. Uitasem importantul sa-l spun, se vede ca il tin mai ascuns 🙂 Tatal meu are Alzheimer. Are acte permanente, pare putin diferit de cazul mamei tale din cauza ca are si probleme motorii, dar nu, nici eu nu pot pleca prea mult de acasa, dupa lucru vin direct, nu stie sa manance singur si sa faca mai nimic singur. Mi-ar placea mult, daca ai vrea, ar fi tare helpful pt mine, daca am schim,ba ceva informatii 🙂
Si o stationare cat mai lunga la acelasi nivel. Iti doresc multa energie.
Tomata
Livia, ti-am trimis un mail pe adresa cu care ai comentat. Ti-am lasat numarul meu de telefon si oricand vrei sa vorbim sau sa ne intalnim, mi-ar face mare placere. Una dintre cele mai puternice legaturi e cea legata de suferinta si durere. Si din pacate, ne leaga o astfel de durere… Suna-ma.
delia
Am mers si eu o singura data (spre rusinea mea) la acea intalnire pe care o face centrul de memorie la opera, cu dna dr heim si din acea intrunire am ramas cu ceva in cap, care ma roade de mor, in Romania se feresc sa recunoasca care este situatia reala a acestei boli, pt a nu scoate fonduri.
lory
Doamne, e revoltator! Nici nu stii ce sa faci in asemenea situatii. Viata unui om a ajuns un lucru prea putin important pentru un sistem de sanatate el insusi bolnav. Nimeni nu mai raspunde de daune. Daca se-ntampla sa fie bine ,ca in cazul mamei tale, e bine, de nu ,Dumnezeu cu mila. Cica n-au personal, n-au timp, n-au bani, etc. Si cand ii vezi asa , parca vrei sa-i vezi in locul tau!
delia
sincer le doresc acest rau din tot sufletul, argumentez acest lucru chiar daca voi fi considerata un om rau, razbunator etc…si-o merita toti cu varf si-ndesat. Nu sunt genul de om care sa se planga si sa nu faca nimic, dar de cate ori am facut ceva, protectia consumatorului mi-a dat cu flit, foarte frumos iar persoanele din jurul meu (chiar din familie) mi-au dat “palme” pt ca sunt ca altii si umblu cu reclamatii, oamenii nu sunt deschisi si nu-si cunosc drepturile, asta este concluzia trasa de mine, dupa ce am fost de mai multe ori catalogata drept o persoana care umbla cu reclamatii sau o certareata pt ca dau din coate pt dreptul meu de cetatean…sper sa intelegeti ideea, ca acum m-am precipitat putin :))
Tomata
pana la ora asta nu m-a contactact nici un ziar, nici o televiziune, desi linkul acestui post a fost trimis pe mai multe adresa de mail de la diferite publicatii si televiziuni. cum sa fac scandal si sa cer dreptate daca n-am o voce mai puternica?
Blue Kris
Nu astepta sa fii contactata. Suna la protv timisoara
Telefon: 0256 200022
Fax: 0256 498 370
str. Coriolan Brediceanu, nr. 10, Corp B, etaj 5, Timisoara
Email: stiritimisoara@protv.ro
Tomata
am scris deja un mail catre protv. mai astept pana sa sun.
robert
De fapt acest link voiam sa/l trimit
http://www.oradetimis.ro/o-pacienta-a-spitalului-judetean-din-timisoara-a-plecat-in-camasa-de-noapte-prin-oras/actualitate/2011/09/15/
Tomata
multumesc mult. 🙂
Valy
Si eu propun sa ii scrii lui Cabral. Omul poate cel putin sa scrie pe blog despre isprava si pe urma bulgarele sa inceapa sa creasca.
Pingback:
rux
Offf, urata intampalre. Te citesc de mult timp dar pana acum nu am comentat pe aici. Dar intamplarea asta mi-a zbarlit pielea pe mine.
Am patit si eu ceva de genul asta cu taica-miu. El nu are Alzheimer, insa a avut de-a lungul timpului cateva accidente cerebrale care i-au cam prajit creierul. Pe scurt, nu mai stie ce e cu el, unde e si de ce. Iarna trecuta l-am internat la Buzau la Spitalul de Neurologie, ca mai apoi sa fie transferat pentru tratament la Aldeni (la 20 de km de Buzau) pentru 2 luni (nu se mai putea sta cu el in casa, devenise extrem de violent si periculos pentru ca nu realiza ce face, lasa gazul deschis etc).
Intr-o sambata plec cu prietenul meu spre Brasov cu treaba (eu stau in Bucuresti) si primesc un telefon de la mama cum ca au sunat-o de la spital ca taica-miu a disparut. Era ianuarie, zapada si vreo -20 de grade. Cei de la spital au spus ca are toate hainele acolo si cel mai probabil a plecat in papuci si lipseste de vreo cateva ore. Alertasera politia se pare. Ora in jur de ora 13 cand am aflat. Spitalul inconjurat de munti, taica-miu in pijama, lipseste. In cateva ore e noapte. Eu in Brasov cu trenul (nu aveam masina atunci) incercam sa gasesc solutii sa ajung la Buzau cat mai repede. A fost un cosmar pur si simplu. Stai si asteapta tren, suna prieteni cu masina care sa vina in Ploiesti si sa ma duca la Buzau etc. Peste 2 ore ma suna mama (care deja plecase spre Gara de Nord) si-mi spune ce? Ca taica-miu a ajuns acasa. E acasa. In papuci si pijama. A venit cu trenul. I-a spus nasului ca n-are bani si l-a luat.
Nu l-a vazut nimeni iesind pe poarta, nu a observat nicio asistenta ca lipseste in primele doua ore. Nimic.
De ce-ti povestesc astea? Habar n-am. Solutii nu-ti pot oferi, poate doar empatie. Cred ca furia pe care o simti tu acum am simtit-o si eu atunci. Nu se poate exprima in cuvinte. Imi imaginam ca il voi gasi in vreun sant sau prin padure mort de hipotermie. Cat de departe de asta am fost habar nu am…
Iti doresc curaj si putere in lupta cu morile de vant. Te imbratisez si sper sa reusesti sa o tratezi asa cum trebuie pe mama ta.
Multa sanatate!
Tomata
Doamne… nu mai am cuvinte. Chiar se intampla peste tot si cu toate astea NIMENI nu face nimic. Nu pot sa cred…
Multumesc mult pentru cuvintele de incurajare. Sper sa am putere si nervi sa duc lupta asta, pe care habar n-am daca am macar o sansa sa o castig.
rux
Da, se intampla peste tot in tara asta. Si nu e ca nimeni nu face nimic. Faci dar faci degeaba. Aici e marea si cea mai grava problema. Nu te baga nimeni in seama. Suntem niste zero-uri care depind de un sistem atat de infect, ca nu-l mai salveaza nici bomba nucleara.
Noi am facut reclamatii peste reclamatii, s-a dus mama peste aia acolo si le-a facut un scandal monstru. Tuturor. Ce-am avut de castigat? Am castigat ceva? Am rezolvat ceva? S-a schimbat ceva? Nu. Ne-am ales doar cu nervii slabiti mai tare si cu o mare ura pe tot ce inseamna sistemul sanitar din Romania.
Mult succes si sanatate!
Tomata
exact. nu s-a intamplat nimic. de-asta ma opresc… nu mai am energie.
Pingback:
sibiu
paznicii au un singur rol: sa frece menta si sa primeasca bani pretru asta. Apoi sa se planga ca in Romania se castiga prea putin.
Tomata
exact. dar poate nu pentru mult timp.
Tibanu
Nu cred ca poti avea izbanda cu toata birocratia asta. Mama mea nu mai are un plaman din 2003 si in fiecare an trebuie sa mearga la comisie, de parca ii poate creste un altul in loc.
Tomata
Nu stim daca o sa reusesc sa fac ceva sau nu. Ideea e ca nici nu stiu ce vreau sa fac. Mama mea iese maine din spital, insa in locul ei vin alti bolnavi si alti oameni cu mintile ratacite. Asa cum mi-a spus stimabilul de la poarta, nu e singurul caz si cu siguranta se va mai intampla. insa daca nu incercam sa facem ceva… nici macar nu stim daca putem schimba ceva.
Imi pare foarte rau sa aflu de mama ta. Si asa cum i-am spus Doinei… e inuman ce se intampla anual cu pensiile si cu handicapul.
goldy
si eu am avut un unchi cu alzheimer… m-am intalnit cu el din greseala in spitalul judetean din targu mures, era cu vreo 5 etaje mai jos pierdut total, noroc ca avea trecut etajul si salonul pe pijama…
Doina
Ma infioara ceea ce se intampla.Din pacate eu am avut dese experiente “de spital” Acum 4 ani am tot scris la televiziuni din anumite motive.Din semantura … iti dai seama de ce…Am ceva adrese de ziare, redactori, ceva adrese de emailuri la tv-uri.Daca imi dai permisiunea eu maine trimit in toate directiile.Poate am eu putin noroc…Este inadmisibil! Nu este suficient…caci mama este bolnava si trebuie sa i se stabileasca un diagnostic clar? mai trebuie si niste asistente si infirmiere iresponsabile?
Apropo: Tibanu: eu am mers cu fiul meu la comisie in fiecare an, chiar daca are un diagnostic grav: tetraplegie C4-C5, adica paralizat de la piept in jos…de parca in fiecare an….se vindeca…
E plina legislatia de nebunii…facute de NEBUNI!
Deci pot sa scriu maine peste tot? am si in mess adrese de redactori e reviste si ziare…incerc…numai sa zici Da.
Tomata
In primul rand, ma cutremura gandul suferintei tale pentru copilul tau. Desi ma confrunt cu o situatie asemanatoare, cred ca durerea ta e mult mai mare decat a mea. E inuman ce se intampla si infiorator ca legislatia nu prevede handicap PERMANENT pentru anumite conditii si afectiuni. Boala copilului tau si a mamei mele, si nu numai ele sunt boli incurabile, insa se pare ca legislatia nu tine cont de asta. Chiar nimeni nu are de gand sa schimbe situatia asta cumva?
Din partea mea poti scrie cui vrei, daca ai nevoie de numarul meu de telefon ti-l pot da pe mail. Dar poti trimite linistita linkul si povestea oricui. O sa raspund la orice intrebare daca cineva e interesat de subiect.
Merci mult si multa sanatate.
Geo
Am citit despre un caz asemanator intamplat in Londra. Nu imi mai amintesc cu exactitate detaliile, dar iti pot spune ca este vorba despre un batran internat intr-un Dementia Care Center (unul privat cu cheltuieli de intretinete foarte mari) care a plecat de unul singur din cladire fara ca nimeni sa observe asta timp de patru ore. Fiica sa venita in vizita i-a observat lipsa. Batranul nu a fost gasit decat pana a doua zi, imbracat in pijama, intr-un parc.
Dar in acest caz masurile au fost luate atat de autoritati cat si de fiica. Centrul a fost inchis, iar responsabilii au fost dati in judecata, avand de platit daune morale considerabile. Daca nu ma insel, asistentei personale a batranului i-a fost retras dreptul de munca.
Pingback:
Sebastian
Te inteleg prin ce treci. Eu am batut o asistenta din Spitalul Judetean din Galati in 2007 pentru ca a iesit calma, indreptandu-se gratios spre o cafea si o barfa cu o colega, si ne spune (mie si lu’ taica-miu) ca “da, doamna a facut un stop cardiac micut, hihihi taci fata oleaca, o resusciteaza medicii acum” si se intoarce cu spatele. Si mai stiu, din interior, de o “audiere” (sau cum naiba se cheama) facuta de DJSP-ul local la o reclamatie facuta de o doamna careia i-a murit copilul la o zi dupa nastere. (nu, nu dau detalii, a fost pacalita prosteste, a investigat si Protv-ul, s-a uitat de caz)
Ideea e ca in toate spitalele intra si ies bolnavii de parca s-ar plimba pe bulevard. Pretextul principal e ca ies sa isi cumpere tigari. Am vazut asta si cand stateam in Galati si acum, cand stau in Bucuresti, la doi pasi de Spitalul Panduri. La Panduri prin 2009 te costa 3 lei (sau doi, sau unul, sau cateva tigari) la gardian sa iesi din spital, nu stiu care mai sunt practicile acum. Daca ies pe la pranz vad 2-3 oameni in pijamale care se plimba pe Panduri.
Din toata povestea asta te-as invinui un pic si pe tine. Nu aveai voie sa lasi un om bolnav intr-un spital din Romania fara sa fii SIGURA ca te-a auzit cineva. Cu o atentie mica la tanti asistenta poate nu se intampla asta. Nu, hai nu sari, nu e practica ok, nu sunt de acord cu asta, nu ar trebui sa se intample asa ceva, DAR UITE CA SE INTAMPLA! Nu cred ca e okay sa te bati cu sistemul cand e vorba de sanatatea cuiva, mai bine lasi de la tine si incerci sa faci ceva dupa ce s-a rezolvat problema!
Nu ma intelege gresit, iti inteleg durerea, dar incerc sa privesc lucrurile dintr-o perspectiva un pic diferita. Bine ca mama ta nu a patit nimic si chiar imi doresc sa poti schimba ceva in sistem, dar sincer ma indoiesc ca vei reusi sa faci ceva, chiar daca vad ca esti pe drumul cel bun. Ai cele mai bune ganduri de la mine!
Dat fiind ca e primul comentariu pe care il las pe blogul tau, banuiesc ca va intra in moderare. Ti-as fi recunoscator daca nu l-ai publica, as vrea ca ce ti-am zis sa ramana doar pentru pentru tine. Nu am timp si chef de dezbateri si polemici cu cei multi care vor incepe sa abereze referitor la ce am zis. Nu, nu vreau sa ajunga pe la vreun ziar sau vreo televiziune toate astea — daca se intampla, voi spune ca nu am fost eu.
Ai adresa mea de mail, daca vrei sa mai vorbim.
Toate cele bune,
Sebastian
Sebastian
Mno, n-a intrat in moderare. Ideile raman totusi.
Filip
Mi se pare incredibil, insa nu sunt socat, avand in vedere ca am luat de nenumarate ori contact cu astfel de probleme. Nu sunt cadru medical si nu am nicio legatura cu spitalele, dimpotriva as concedia cel putin jumatate din asistente, insa daca ne gandim putin la sistemul creat, o asistenta la 15 saloane a cate 8 bolnavi, nu prea e normal si fizic oricat ai vrea nu ii poti supraveghea. Gandeste-te ca face unu o criza si e la el, ii face o injectie si in timpul ala, alt pacient zboara… Nu sunt bani pt mai multe asistente, nu e facuta structura de asa natura incat sa existe respect pt pacient.
DAR, in ceea ce priveste badigarzii din spitale, ar trebui impuscati direct in cap, TOTI! Daca dai 3 lei, intri cu ce vrei la tine, ca nu te controleaza nimeni si intri la orice ora. Cine si cum iese din spital, nu-i intereseaza, pe ei ii intereseaza spaga! Aia sunt niste gandaci care ar trebui pulverizati, pt mine badigarzii sunt cei mai lenesi oameni din lume si din pacate este senzatia pe care ei o lasa, nu au fost in stare sa stea la un job unde se munceste si ai ales sa stea sa o frece in fata unei bariere sau a unei usi.
Desi nu sunt un fan al antenelor, uitandu-ma acum la stiri, pt ca numai ei au stiri la 6 dimineata, au zis de fan page-ul Observator, unde eu ti-am postat link-ul, poate s-o gasi un editor de stiri sa faca ceva si el la job si sa te contacteze!
Pana atunci, iti urez nervi de otel, cafea multa si XAnax, pt ca altfel nu prea faci fata.
Cata
Reclamatii poti sa faci la managementul spitalului si la Colegiul Farmacistilor din judetul tau. Era treaba asistentei sa o supravegheze. Paznicul nu are nici o treaba cu pacientii, nici macar conform legii. El e pus acolo pentru ca niste unii au facut niste spagi.
tudor
Intr-o tara normala vinovat e seful spitalului caer trebuia sa spuna: Nu mai internam azi ca “nu mai avem pesonal care sa…”.
mara
Of, tomato, bunica mea a avut Alzheimer. A murit la doua saptamani dupa ce am internat-o intr-un spital, desi era in putere si, in afara de un diabet tinut sub control, putea (fizic) sa mute si muntii din loc. Si totusi… N-am aflat niciodata de ce exact a murit si pana in ziua de azi ma simt vinovata.
Iti doresc multa putere, stiu ca e greu.
Iar concret… nu pot decat sa fac un reportaj-poveste pe tema asta la revista. Da-mi un semn daca ai timp sa stam de vorba intr-o zi.
Tomata
multumesc mult, mara. sunt atat de obosita de subiectul asta incat nu stiu daca mai am rabdare si energie pentru inca o tura de nervi. insa cand ma mai linistesc, o sa iti scriu. 🙂
Doina
Tomata, dupa ani si ani am obtinut certificat de handicap grav permanent. Durerea e mare si la tine:E MAMA! Eu am trimis aseara mailuri , ofline…cu linkuri , dar pana acum nu mi-a confirmat nici unul ca va scrie undeva…chiar mi-e ciuda rau…
Pe tine te-a contactat cineva sa iti ceara detalii? Mama cum se simte? s-a pus un diagnostic, sau asteptati?
Tomata
nu, nu m-a mai contactat nimeni. 🙁 asta e.
are diagnostic de dementa alzheimer. astept sa ii obtin si eu certificatul de handicap grav permanent sa o pot interna undeva daca pot…
a-z
te compatimesc! nu stiu cum crezi ca e bine, dar de reporteri nu se arata intresati sa-ti citeasca blogul si sa te contacteze sa iasa ceva-n presa locala, se poate scrie pe antena3, sau realitatea, cu rabdare, ca si acolo in capitala, tot can-canurile au rating, nu efectiv ce ne macina oriunde am fi.
cinism dus la extrem de cei fosti la fata locului de unde mama ta a scapat bine pana acasa, spre norocul vostru, caci explicatii n-au cum sa creada ca detin, poate doar scuza vinovatului, n-am vrut, sau suntem putini in sistem. dar si asta cu putini in sistem a datr rateu mare in cazul maternitatii giulesti, din ce stim, asa ca…
oricum, aveti grija cum puteti mai bine voi, caci cei platiti s-o faca, doar se fac ca fac ceva, iar cand li se taie plata fac gura!
toate bune!
Sebastian
Aia ar scrie ceva doar daca spitalul respectiv are director portocaliu — daca e din opozitie sunt in stare sa jure ca pacienta a fost de vina.
Sandra Gataiantu
Andreea, eu lucrez la o clinica privata din Timisoara unde sunt numai medici buni si omenosi. Printre altii, am o doamna doctor neurolog foarte cumsecade. De curand am deschis si un spital de zi privat care are si sectie de neurologie (se vine cu bilet de la medicul de familie, nu costa nimic). Daca te pot ajuta cu ceva, nu ezita sa ma contactezi. Sistemul sanitar este la pamant, intr-adevar, dar mai sunt si oameni cumsecade printre ei. Sandra
Tomata
merci mult, Sandra. Stiu ca mai sunt doctori cumsecade. Asa e si neuroloaga ei, o femeie de zahar, dar ea e intr-un cabinet privat. o sa tine minte sfatul tau si daca mai e nevoie, (sper sa nu), o sa te caut. Merci inca o data. 🙂
Morom3t3
Eu chiar ma minunam ca o ajuns intreaga acasa -credeam ca esti din Bucuresti, ca mai toti blogerii.
Timisoara e un oras mai aerisit, mai ai sanse sa ajungi acasa, pe cand in Bucuresti…
Stefy
Imi pare foarte rau :(. Hai sa iti povestesc si eu niste episoade cu medicii din Timisoara. Nah, fiind dintr-un oras mic si in Oradea nefiind pe atunci atatia specialisti etc. medicul de la mine din oras mi-a recomandat sa merg la timisoara, dat fiind faptul ca eram obeza, acuzam dureri de ficat si gust de ficat in gura (desi nu mancam pate de ficat) si in plus nici nu aveam menstruatie la 14 ani si jumatate (desi gabaritul meu ar fi spus altceva). Mnah, mergem noi la Timisoara, la Spitalul Judetean de Copii (Ca deh, eram copil) si medicul endocrinolog era si directorul spitalului sau ceva de genul. Mi se face consult, se observa ca am si pitiriazis verzicolor (o boala de piele, nu ceva foarte grav, care imi aparuse sub san) etc. ma interneaza ca deh, sa-mi faca analizele toate (nu vrei sa stii cati bani am cheltuit pe vremea aia pentru analize). Prima data, inainte de internare, am mers la o zapacita de ginecoloaga pentru un ECOGRAF. Aia voia sa ma urce pe masa ginecologica (Aveam 14 ani, pentru numele lui Dumnezeu si am fost trimisa de MEDIC expres pentru ecograf, nu aveam alte probleme). In fine, intelege, se rasteste la mine, beau apa toate cele, ca sa imi faca ecografia (mbine, apoi descopera, uter cu endometru redus pentru ce gabari aveam pe atunci etc.). Nah in fine, trece cum trece asta si va ziceam de faza cu spitalul. Imi fac analizele, unele ies ok, altele acceptabil, rezidentii erau draguti cu mine etc. nah, se uita doctorita pe analize si imi da o dieta. Mbun, nu e nici prima nici ultima si ma intorc acasa si incerc sa o tin (imi zice sa revin nu stiu cand ca sa vedem evolutia). Ce ii trist e ca NU mi-a explicat-o si nu intelegeam unele chestii din dieta si…lesinam…lesinam pe strada ca nu intelegeam unele lucruri si nu mancam k-lumea. Si evident ca am lasat-o balta, desi parca totusi slabeam, insa ma simteam slabita etc. M-am dus dupa aceea undeva toamna iar la consult slabisem nu stiu cat si mi-a zis ca nah, sa o continui, dar ma simteam aiurea si sincer nu o tineam ca si acolo. In fine, am lasat-o balta pentru ca nu ma puteam concentra la scoala, ea tot imi arunca dieta in fata si zicea doar vag 1 nu stiu ce. Dupa aceea evident, am lasat-o balta, am avut probleme de greutate, apoi am incercat altceva, am slabit, m-am ingrasat triplu, am ajuns la 17 ani la un nr de kg care batea spre un nr din 3 cifre etc(e si vina mea ca am cazut in capcana unora). Ma intalnesc la 18 ani cu un medic la fel, pentru niste sfaturi, voiam sa slabesc, sa nu mai am nu stiu ce probleme si imi da dieta. Mai sa nu imi pice fata, era dieta de la 14 ani, dar mi-a explicat-o si scria acolo ca de fapt 1 nu e numai o felie, ci e si un punctaj si ca de fapt cantitatea la o portie de mancare e de 200-250 de gr, nu de 1 polonic, 4 morcovi si alte cele. Daca imi explica atunci, pentru 10 minute mai k-lumea si nu mi-ar fi zis sa citesc reteta, atunci poate nu as fi ajuns la o greutate cu un nr format din 3 cifre, poate as fi slabit, iar azi as fi fost la greutatea pe care mi-o doresc. Insa da, am slabit, mai am putin si ajung unde vreau, dar e trist, e trist pentru ca puteam sa slabesc mai mult inca de pe atunci, dar e bine si acum. Acum sunt ok, atunci sigur nu eram ok dpdv psihic, pentru ca deh, copil, adolescente etc.
Mama a patit recent o faza mai aiurea, a mers la ecograf la noi in oras si i-a zis aia ca are plin de pietre si nisip la rinichi etc. Mama s-a panicat, a venit la Cluj la o clinica privata (unde e unul din cei mai buni medici etc.), i-au facut analize, ecograf (tomograf sau ce i s-o fi facut) i-au pus toate pe un CD ca in caz de ceva sa ii vada si altii analizele si i-au zis ca nici pomeneala. (bine, “distractia” a costat-o 800 de ron, dar macar sunt linistita). Eu acum sunt paranoica si de fiecare data o intreb daca e bine, daca nu o doare ceva, daca tata e bine (are diabet, plus ca am mers acasa si i-am descoperit niste pastile pe care le lua si matusa-mea dupa accidentul cerebral si am tras-o pe mama de limba si mi-a zis ca a ametit odata etc.) Plus ca mai am alte n cazuri (Cristina, colega mea de liceu care a murit de cancer la 19 ani si care avea cancer generalizat si NIMENI nu si-a dat seama, iar totul pornise din pct meu de vedere la 16 ani, dar medicii au zis ca are doar sinuzita, plus ca facuse tromboza dupa bacalaureat, iar medicii au tratat efect, nu cauza si a mers in alta parte sa isi faca analizele…)
Imi pare foarte rau pentru mama ta si-ti doresc putere sa ai. Pe bunica au tratat-o cu algocalmin, desi avea cancer. De-abia dupa ce am mutat-o de la spitalul orasenesc de langa satul ei, am aflat ce are…Iar eu, ce sa zic, douajdemii de medicii, cu douajdemii de diete din reviste si endocrinologi care nu sunt in stare sa te trimita la un medic avizat daca el nu poate/nu stie ce sa imi dea. Eram totusi un copil …care s-a ingrasat tot din cauza unui medic …asa ca …
ps: iar ceea ce spunea Doina si asa cum ziceai tu, pot sa confirm si eu din ceea ce stiu de la o colega de facultate, al carei frate nu poate merge inca din nastere, dar in fiecare an trebuie sa mearga la control cu el… 😐 trist…
pps: da, dar sunt si alti medici, prea putini insa…
Am scris mult stiu…dar
Stefy
*legat de Cristina, colega mea, a trebuit sa ajunga la Debrecen, Cluj si apoi la Budapesta sa o deschida si sa le spuna crunta veste parintilor ca daca o opereaza ea va muri pe masa de operatie…
Tomata
Doamne fereste!!! M-ai ingrozit cu povestile astea. 🙁 Imi pare teribil de rau pentru ce ti s-a intamplat tie si mamei tale, si mai ales prietenei tale…
In momente de-astea imi vine sa plec mancand pamantul si sa las Romania in spate, sa n-o mai vad. Din cauza unor oameni care o populeaza.
Pingback:
Stefy
Eh…asta este…eu si acum ma intristez cand ma gandesc la Cristina sau la alte n cazuri pe care mi le-am adus aminte (om cu tumoare pe creier de cativa ani buni, caruia ii scapa piciorul si medicul de familie a zis ca e doar de la coloana si caruia efectiv i-a explodat tumoarea… sau medicul meu de familie de care imi e greata pur si simplu si care mi-a zis “Asteptati sa-i vina menstruatia si va slabi” aha…riiiiiiiiiiiight…). Stii, macar tu ai variante in Tm, dar eu care sunt dintr-un oras mic…pffff…. (noroc, ca sa zic asa, ca ex ministru sanatatii Cseke e de la mine din oras, haleluia, ca altfel bani pentru spital ciuciu…)
Mie mi-e groaza sa merg la medic si pentru o banala sinuzita. Bine, am cunoscut si medicii k-lumea, dar rari…foarte rari si am avut noroc ca ii stiau pe ai mei (buni a mers la un consult ginecologic dupa o operatie mai veche si a vazut medicul ca ea traia “pe picior mare” adica tensiune 240/120 si a sunat direct la spital, la un cunoscut de-al lui si i-a zis direct, sa o interneze si de atunci…calvar). Iar de spitale, infirmiere si asistente ce sa zic…Asistenta care avea cea mai mare grija de buni a murit acum cateva zile, 35 de ani, cancer, copil de 10 ani…Infirmierele, ce sa zic. mergeam EU sa o schimb pe buni (schimbat in sens de pampers, pus olica etc). Mergeam EU sa ii dau de mancare, EU sa ii fac masaj, EU sa ii schimb pijamaua pana venea mama…si eram a 12-a…si alea stateau si se uitau. Mai venea cate una care ma mai ajuta, dar nu o puteam lasa acolo cu pampersul sa se imputa si asa mai departe… Si da…din pct asta de vedere si mie imi vine sa plec mancand pamantul din Romania. Sa-ti mai zic ca a vrut un medic sa-mi faca analizele endocrinologice gratis si ca mi s-au pierdut respectivele analize? :-j…yeah, Romania…as putea scrie romane intregi.
ps: femeia care are grija de matusa mea (si aia, cu destule probleme) e de etnie maghiara, iar sotul ei are si el n probleme. Baiatul sta in ungaria si poate cere pentru cetatenie. Acum se duce in ungaria sa rezolve toate actele, sa fie si barbatul cetatean maghiar (are peste 60 si nu mai stiu ce) si va primi tratament gratis, si transport gratis, si va putea fi dus intr-un loc special, si va primi tratament…Va avea CINEVA grija de el, da aici in tara… :-j
Pingback:
lala
incredibil!!!in vest pacientii sunt tratati ca regii, la noi nimanui nu ii pasa de ei!
am avut ocazia sami petrec putin timp intr un spital din occident si am ramas fara cuvinte…
ignea marius
Ceea ce ma enerveaza la culme este la la articolul de astzi din editia online de la Adevarul toti tind sa dea dreptate doctoritei Reisz…Comentariul meu din pacate s-a lovit de securitate/spam..
Problema sistemului sanitar nu este de ieri-alaltaieri,din pacate…
Daca se plinge doamna doctor Reisz ca nu are personal suficient atunci DE CE nu se inchide etajul respectiv pentru a nu iesi bolnavi din saloane??
Din pacate paznicul poate credea ca mama dumitale a iesit sa fumeze o tigara,un fapt comun in toate spitalele din Romania….
Si tatal meu in virsta de 71 de ani are Alzheimer,din 2004,abia dupa 3 ani de plimbari la comisii am reusit sa facem certificat permanent..
Cu toate ca exista un centru de zi Alzheimer undeva pe Alecsandri,insa NU exista specialisti/sau voluntari care sa aiba grija de acesti oameni condemnati la uitare…
Totodata o legislatie ferma a protectiei acestor persoane exista doar pe hirtie…
Din pacate aceasta lupta surda impotriva unui sistem social bolnav tinde sa aiba esecuri…
Toate cele bune !!
Bine ca nu s-a intimplat o adevarata tragedie cu mama dumneavoastra !!
Cu stima,
Marius Ignea,Timisoara.
Tomata
solutii ieftine sau chiar gratuite exista cu nemiluita. insa nimeni nu se gandeste la ele… se plang ca n-au aparate sau stiu eu ce, dar nici macar chestiile astea minore nu le iau in considerare.
sper sa nu fie nevoie de 3 ani pentru certificatul ala ca o sa innebunesc cu zile…
centrul ala de pe Alecsandri e de toata jena. am fost de cateva ori acolo si nu mi s-a acordat nici un ajutor, doar discutii pe bani. Adica sedinte la psiholog de parca mama mea de psiholog avea nevoie… Nu exista o lista cu centrele de Alzheimer din tara. Am sapat pe net de numa’ si pentru ca nu exista nicaieri o centralizare a lor, voi face eu una…
multa sanatate dvs si tatalui dvs.
leia
tu erai mai preocupata sa urli la aia in loc sa vezi de maica-ta
delia
este asa de usor sa judecam, sa aruncam cu pietre….si foarte greu sa intelegem.
Iosif
De sistemul medical din Romania stim cu totii. Tot ce putem face e sa luam extra masuri de precautie si sa speram ca nu va fi niciodata nevoie sa ajungem sa ne bazam pe el..
Rock
Until I found this I tohught I’d have to spend the day inside.
gabriveni medas
Sistemul medical romanesc are multe hibe, doctorii dupa ce fac 5-6 ani de facultate la care se mai adauga 4-5 ani de rezidentiat, se pot angaja in tara, daca gasesc pe salarii pornind de la 1600-2500 RON, probabil cam cat castiga o femeie de serviciu intr-o multinationala sau intr-o banca.
Probabil multi dintre voi se intreaba cum de au aparut asa multe clinici private, mai ales in Bucuresti, sau cum supravietuiesc caci nu cred ca s-ar duce cineva cu probleme de sanatate la o clinica aflata intr-un apartament de bloc …
Asta pana mi-a povestit o amica de-a mea ce-a patit cand s-a angajat la Medas. Dupa cateva saptamani in care nu prea a avut pacienti, i s-a pus in fata un teanc de Fise de Trimitere, semnate deja de un medic de familie, pe care nu trebuia decat sa-si puna parafa de medic specialist, pacientii nu era de față, probabil nici nu exista sau sunt fosti pacienti care au ramas in baza de date a clinicii iar acum le sunt folosite datele personale.
Din cate stiu, Casa de Asigurari deconteaza consultatia firmelor medicale private in functie de numarul de Fise de Trimitere parafate de medicul de familie si de medicii clinicii respective, fara a verifica insa daca acel pacient a fost sau nu la acel spital.
Verificarea biletelor de trimitere este anevoioasa, nu exista un sistem informatic unitar unde sa poti verifica tu, ca fost pacient al unei clinici private, ce bilete de trimitere s-au generat pe numele tau si sunt sanse nule ca politia sa bata la usa pacientilor care apar pe cele 20-25 de fise decontate de un medic pe zi .
In acest mod se fraudeaza sistemul medical romanesc si ne mai intrebam de ce nu sunt bani pentru pastile sau dotari medicale, iar spitalele romanesti arata cum arata in conditiile in care fiecare angajat plateste CAS lunar.
Mai mult ca sigur ca Medas nu este unica clinica care face astfel de ilegalitati.
In caz ca mai sunt doctori care au fost pusi in aceeasi situatie sa spuna caci doar asa vom elimina abuzurile din spitalele si clinicile romanesti.
Sper ca organele abilitate sa faca verificari in acest sens, asta daca le pasa, insa mai mult ca sigur, mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi ne vom lovi de hibele sistemului medical romanesc.
Daca doresti poti sa stergi comentariul dar ar fi corect ca lumea sa stie ce se intampla.
Multumesc.
Pingback:
meli grevescu
Sistemul medical in romania este cum este, stim cu totii, dar credeam ca avem o alternativa, si anume sistemul medical privat.M-am lamurit si cu asta, mai clar: cu putin timp in urma, o prietena foarte apropiata care are o functie importanta intr-o companie multinationala, a avut o surpriza extrem de neplacuta chiar din partea CELEI MAI MARI CLINICI PRIVATE din Romania, MEDLIFE. Ea are un abonament care include mai multe servicii, printre care si analize medicale GRATUITE, platit de companie, la aceasta clinica. Surpriza a constat in faptul ca, odata ajunsa la clinica, i s-a cerut sa prezite o trimitere de la medicul de familie pentru analizele pe care dorea sa le faca. Este de-a dreptul scandalos faptul ca aceasta clinica CU PRETENTII isi permite sa insele acest gen de companii care platesc de 2 ORI pentru aceleasi servicii. Mai clar, odata platesc abonamentele si o data platesc contributiile obligatorii de sanatate pentru fiecare angajat in parte. Pe langa faptul ca inseala aceste companii, ar trebui sa ne simtim cu totii inselati, deoarece actiunile de tipul asta impreuna cu altele, pe care probabil nu le stim, determina haosul din sistemul de sanatate, pe care il resimtim cu totii. Este incredibil cum MEDLIFE si alte clinici de genul lor reusesc sa scoata practic banii de doua ori pentru acelasi lucru! Ca sa nu mai spunem ca banii din contributiile obligatorii de sanatate ajung la ei, in loc sa ajunga acolo unde ar trebui, si anume la spitale sau pentru medicamentele care lipsesc cu desavarsire. Sa speram ca cineva va lua atitudine in ceea ce priveste acest furt scandalos din buzunarele noastre!
Pingback:
Alexandra
Sunt medic intr-un spital din Germania (considerat unul din cele mai bune sisteme sanitare din lume). O asistenta e responsabila pt cam 10-15 pacienti, un medic rezident pt 15-20 (asta pe timpul zilei,8-16), in garzi ai 200+ pacienti internati, plus urgenta.
Avem f multi pacienti batrani, dementi. Daca sunt un pericol direct pt ei/cei din jur (gen vor sa se dea cu capul de geam, sa sara, intra cu cutitul peste vecini, etc) sunt legati de pat si fixati iar mai apoi sedati. Daca sunt doar dementi (implicit imprevizibili, o secunda stau linistiti in pat, in alta vor sa mearga acasa..in pijama) nu ai VOIE sa-l fixezi, e si absurd, sunt f multi dementi, unii vor sa plece altii nu, nu ai cum sa-i legi pe toti de pat numai ca sa fii sigur. Acum, cei cu dementa de obicei nu-ti spun ce au de gand sa faca, se iau si pleaca. Daca are nesansa sa nu se intalneasca nu nimeni pe coridor…..se poate intampla orice.
Si mai exista si reversul medaliei. Risti sa fii dat in judecata daca noaptea decizi sa fixezi o persoana care e in delir total, vrea sa plece, isi scoate perfuzia. (Apartinatorii nu au raspuns la telefon, au venit ziua urmatoare si au facut un scandal monstru…ce trebuia sa fac….sa dorm cu pacientul in pat??????)
Nu stiu cum sa spun asta fara sa par cinica dar spitalul nu e inchisoare, e IMPOSIBIL ca fiecare pacient sa fie supravegheat 1 la 1, asa cum au nevoie multi cu dementa.
Solutia noasta si singura defapt e ca apartinatorii sa fie in permanenta langa pacient (noaptea se poate apela eventual la fixare si sedare, doar la cererea apartinatorilor)
Doamna, e imposibil ce cereti. Nu puteti sa aduceti un om bolnav care are nevoie de sprijin permanent intr-un spital si sa asteptati ca cineva sa stea permanent langa el…
nu e posibil in nici o tara din lume, si nici nu e corect. Responsabilitatea e a familiei, bun, in Romania nu primesti mare lucru de la stat, dar nici in Germania nu e ideal. Cine e responsabil angajeaza o persoana care are grija de batran non-stop, cine nu…. poarta un razboi dintr-asta pasiv-agresiv cu spitalele/medicii si sincer m-am cam saturat sa fiu responsabila pt. toate problemele unui om.
Medicii au terminat medicina, nu asistenta sociala, nu psihologia. Cand esti desponsabil de urgente/UPU si cel putin 200 de pacienti internati in garda (de la 16 la 8 dimineata) ultimul lucru la care te gandesti e daca pacientul x din salonul y e bine ingrijit acasa.