-
“Atunci cand cineva iti reproseaza ceva, trebuie sa te analizezi”
Titlul este un citat din leapsa facuta de Jocul Orb. Uite asa facem ping pong cu idei. Chestia e ca m-am gandit un pic la treaba asta in ultimele luni, pentru ca mi s-a intamplat sa fac reprosuri. Asa-s io, mai nesimtita, ma bag in vietile oamenilor si imi dau cu parerea si atunci cand nu mi se cere si cand nu-i treaba mea.
-
Caut expresii amuzante
Să „,mă râd”, nu cu vreun scop anume. 🙂 Limba noastră-i atât de amuzantă uneori, încât ţi-e mai mare dragul să asculţi un om care are darul de a povesti, care ştie să se folosească de propoziţii, expresii şi intonaţii ca să te facă să-i sorbi cuvintele din gură. Şi dacă mai adaugă şi comparaţii (figurile de stil preferate), mă îndrăgostesc pe loc. Prin facultate, aveam cursuri practice de limbă franceză şi engleză, unde din când în când mai învăţam şi expresii neaoşe care încă mă fac să râd când mi le aduc aminte. Mai ales când le traduceam în română fie cu echivalentul lor, fie mot-a-mot. Şi pentru că…
-
Învăţăturile lui Dan către fiica sa, Andreea
Tatăl meu m-a învăţat multe lucruri, unele voit, altele fără să-şi dea seama sau fără să-şi propună. Nu există zi în care să nu mă minunez că am ajuns să gândesc ca el şi să îi pun în aplicare toate poveţele şi toate obiceiurile lui. Acesta este un post despre 11 lucruri învăţate de când „sunt mare”.
-
Când vreau să văd un film, mă pun să calc
Vedeţi voi, există nişte activităţi pe care eu nu le îndrăgesc prea mult. Chestia e că ele trebuie făcute şi cum n-are cine în afară de mine, trebuie să strâng din dinţi şi să le fac. Numai că pentru două dintre ele am găsit o cale de a le face mai plăcute şi chiar de a mă apuca de ele cu nerăbdare.
-
Pledoarie pentru Tweet button
N-au fost puţine cazurile în care pe lângă comentariul la subiect pe care-l lăsam pe unele bloguri, să adaug şi întrebarea: „da’ buton de Twitter de ce n-ai?”. Pentru că îmi plăcea atât de mult articolul încât voiam să-l arăt şi altora. Şi cum poţi s-o faci dacă nu prin Twitter sau Facebook? Că acolo-s toţi pe net, nu? Chiar şi cei care nu citesc bloguri în mod normal. Iniţial nu prea-l foloseam, că fie dădeam retweet chiar de pe Twitter, fie puneam eu cu mânuţa mea linkul. Dar dacă există deja un buton fermecat ce îţi pune titlul, linkul şi via @idultaudetwitter, de ce să nu-l pui la dispoziţia…
