Mărturia unei „grecoaice”

Când mi-a dat prin cap să-mi contactez toate prietenele şi cunoştinţele care trăiesc prin ţări străine pentru a le invita să scrie un guest post pe blogul meu, a doua persoană la care m-am gândit a fost Cristina. (Prima fusese Flavia, care deja ne-a povestit despre Singapore şi care între timp şi-a făcut un blog dedicat ţării ei adoptive.) E ciudat cât de aproape de sufletul meu e Cristina, având în vedere că n-am fost „împreună” decât câteva luni. Mai exact, am fost colege la o agenţie imobiliară, dar am clickuit atât de bine, încât şi acum, după 5 ani şi ceva încă mai păstrăm legătura deşi nu ne-am văzut de vreo 4. Şi ea mai şi locuieşte în Grecia.

Aşa că am rugat-o şi pe ea să scrie câteva rânduri despre minunata Grecie, care acuma, biata de ea, e un fel de oaie neagră a Europei. N-am fost în Grecia decât o singură dată, dar e singurul loc despre care pot spune că am văzut cum arată o bucăţică de Rai. Mai precis, insula Skyathos, că alta n-am văzut. Cu puţin noroc, sper ca anul ăsta să apuc să văd Lefkada, că am văzut nişte poze la o colegă de-a mea şi m-am îndrăgostit pe loc de ea. Dar să o las pe Cristina să vă povestească despre adaptarea ei în Grecia, despre cum sunt grecii şi despre ce e frumos acolo:

Ce as putea eu sa scriu despre Grecia, tara care in ultima vreme este in atentia presei, tara care a deschis seria falimentelor nationale (probabil pe principiul ca sunt primii in toate 😉 ) tara despre care oricare cetatean al Romaniei (si nu numai) are cate o parere (de cele mai multe ori negativa)? Am citit postarea despre Singapore si nu reusesc sa gasesc chestii atat de interesante si nestiute de lume. La urma urmei, Grecia este o tara europeana, mai mult, balcanica, pe care cei mai multi deja au vizitat-o si si-au format o parere. Nu vreau nici sa o ridic in slavi, pentru ca nu e cazul dar nu vreau nici sa tin unisonul cu cei care au impresia ca grecii sunt un popor de lenesi, care nu fac altceva decat beau frappe si stau la soare.


Ce inseamna pentru mine deci, sa traiesc in Grecia si nu in Romania? Pai in primul rand inseamna distanta de mama si de prietenele mele – cel mai greu lucru cu care trebuie sa se obisnuiasca orice persoana care se hotaraste sa isi paraseasca tara natala. Faptul ca nu ai o fata draga care te cunoaste de cand iti puneai bureti prin sutiene si pe care sa poti sa o injuri fara sa se supere, pentru ca stie ca asa esti tu, este unul din marile minusuri al traiului pe alte meleaguri. Noroc cu netu’ asta ca distantele nu mai par chiar asa de mari. Am ajuns la concluzia ca pentru a te adapta intr-o tara straina ai nevoie de anumite conditii. Trebuie sa bifezi niste treburi acolo pe chestionarul tau mental, care iti ofera tie satisfactie suficienta incat sa poti trece cu bine peste toate hopurile mari sau mici care se pot ivi pe traseu strain.


Chestionarul meu arata cam asa:

1. Iti place tara respectiva? – aici ma refer strict la peisaj si conditii meteo.
Daaa, imi place. Iubesc caldura, sunt genul de persoana care vara, sub toropeala cea mai mare, infloreste. Si nu, nu sunt modesta, chiar arat mai bine dezbracata decat imbracata :)) Iubesc faptul, ca in plina iarna, temperatura minima este de 5 grade cu plus, si soarele straluceste la fel de frumos. Iar daca am chef de plimbare pe malul marii, iau masina si in 10 minute am ajuns. Pentru mine asta deja este un motiv per se.


2. Iti place bucataria locala? – pe principiul ca unde mancare nu e, dragoste nu e sau dragostea trece prin stomac sau orice alta asociere vreti voi. Personal, ca sa fiu fericita, am nevoie de un stomac plin 😀 Si daaa, imi place mancarea greceasca, imi place carnea sub orice forma – numa’ la gratar sa fie. Nu exista zi fara souvlaki. Uneori chiar am impresia ca mai dau draci in vreo boala de la atata carne, dar daca asa e cutuma locala, nu ma opun. In aceeasi masura insa imi plac si bunatataturile marine. Da-mi un crevete in sos de feta si iti spun si cele mai adanci secrete. Imi lipsesc sarmalele si carnatii si alte “porcarii” romanesti, dar am descoperit ca ele calatoresc tefere si nevatamate gratie Postei Romane.


3. Iti plac oamenii si cultura locala?
Da, imi plac si punct. Bunatatea oamenilor de aici care m-au acceptat in sufletele lor m-a facut sa imi fie mai usoara acomodarea in aceasta tara. M-au luat asa cum sunt, fara comentarii si fara reticenta. Sunt oameni calzi, care nu ezita sa te ajute daca ai nevoie. Gravida fiind, am trecut odata pe langa o casa, unde tocmai era in toi un gratar-party. Fara sa ma cunoasca macar, dar vazand probabil privirea furisa trasa cotletului ce sfaraia, oamenii m-au intrebat daca nu doresc sa gust, sa nu cumva sa poftesc si sa imi ramana pofta nesatisfacuta. Am plecat acasa cu farfuria lu’ tanti plina de gratare. Atunci am decis ca ii iubesc pe greci! Si mai iubesc respectul lor si atasamentul lor fata de tot ceea ce are legatura cu familia. Familia aici este sfanta. Se decid cu greu (la barbati ma refer) sa plece de langa mama si sa isi intemeieze familia lor, insa si cand o fac, o fac bine. Sa nu ma intelegeti gresit, exista si aci divorturi si povesti cu familii distruse, ca peste tot. Insa am impresia ca totusi sunt mai seriosi in ceea ce priveste relatia femeie-barbat. Sau cel putin aici macar fata stie daca este considerata importanta pentru baiat sau nu. Daca a fost prezentata familiei, sunt toate sansele ca acea relatie sa duca la o casnicie. Daca insa baiatul nu te-a dus acasa la el, poti fii sigura ca esti doar o placere trecatoare 🙂 Macar stii o treaba...
Au multe lipsuri si multe parti negative, multe de criticat dar nu ma leg de ele, nu imi sta in fire (decat rar). Nu am de ce sa imi fac viata gri cand o pot avea roz. Imi place sa ma bucur de ceea ce am si de ceea ce imi ofera viata.
Cam asa e viata mea pe taram elen.


In concluzie, draga Andreea, nu stiu cat de interesanta e postarea mea pentru cititorul tau, eu ma bucur de aceasta ocazie si daca cineva chiar mai vrea sa afle una alta despre traiul meu grecesc, poarta blogului meu e deschisa:D..
Cu drag, Cristina

Multumesc mult, draga mea, ca ai acceptat invitatia mea si iti doresc o viata si mai frumoasa printre greci 🙂 Stiu deja ca cel putin unul dintre ei te face zilnic fericita.

Vor mai urma si alte povesti interesante, din alte colturi ale lumii 🙂