Educaţie pentru mâna stângă

Aşa cum ştiu contactele mele de pe Facebook (le-aş spune prieteni, da’ pe unii nu i-am văzut niciodată la faţă) şi urmăritorii de pe Twitter pe care i-am întrebat cum se poate opri sângerarea, sâmbătă seara m-am tăiat la deget. La degetul mare de la mâna dreaptă, fix acolo unde e cel mai nasol. Mă puneam să fac o ciorbiţă de porc cu ajutorul multelor ustensile de bucătărie pe care mi le-am tot cumpărat în ultimul timp. Am mai spus în repetate rânduri că-s obsedată de gadgeturile de bucătărie, că-mi place să mă joc, nu să fac de mâncare. Şi dacă am jucăriile corespunzătoare, parcă mă apropii mai cu drag de aragaz şi de oale. Ceea ce s-a şi întâmplat de la Crăciun încoace de când am obiectele astea două să mă ajute să termin treaba mai repede. Daţi click pe poze pentru informaţii despre  ele.

Între oala cu macaroane care fierbeau pe aragaz, tigaia cu sos de roşii şi oala cu apă în care fierbea carnea pentru ciorbă, mai feliam de zor şi legumele cu primul aparat ca să le pot tăia cuburi, mai uşor, cu cel de-al doilea. Evident că aparatul are şi un mâner care să îti protejeze ghioambele, să nu te tai. Da’ l-am folosit? D’ooh, NU! Că doar îs expertă în gatit şi aparate… pfff… Şi s-a întâmplat ce era evident că se va întâmpla, ce ştiam că se va întâmpla la un moment dat. M-am tăiat că n-am ţinut morcovul cum trebuia.

Am pus repede degetul rănit sub apă, am strâns de am zis că-mi sare unghia şi sângele nu se oprea şi nu se oprea. Până când Adi Hădean mi-a spus să pun sare pe rană, să se oprească sângerarea. Ştiam şi io asta, da’ speram ca cineva să ştie un truc mai blând. Nu ştia nimeni aşa că am luat o lingură şi am aruncat sare pe rană. Cu mâna strângă. De vreo 3 ori, că tot ratam. Nici n-are rost să vă explic prin ce chinuri traumatizante am trecut, ce transpiraţii m-au luat şi câţi sfinţi din calendar am pomenit. Şi ca să fie treaba treabă, când a trecut durerea, când sarea era plină de sânge, dar cel puţin se oprise, ce mi-am zis eu? Să mă spăl, că arată urât. Proastă mişcare. FOARTE proastă, că am mai trecut o dată prin toate chinurile alea. După care m-am potolit cu spălatul, m-am bandajat şi mi-am lăsat mâna în pace. Până m-am apucat de călcat şi mi-a picat bandajul.

Să zic două trei cuvinte şi despre mâna stângă, că doar despre ea mă apucasem să scriu.

Mă, nu-i a bună când îţi dai seama că fără mâna dreaptă cea stângă e inutilă. Parcă eram handicapată, aşa mă mişcam prin casă. Complet neajutorată fără mâna care le face pe toate, recunosc că m-am cam panicat un pic. Nu se poate ca totul în viaţa asta să depindă doar de mâna dreaptă. Numai că până nu m-am tăiat la unul dintre degetele ei, nu mi-am dat seama de cât de importantă e şi mână stângă. Aşa că, de acum înainte o să încerc să mi-o educ să poată să facă şi ea ce face cealaltă.

Pot scrie la laptop cu mâna stângă, pot mânca cu ea, pot să-mi fac manichiura la mâna dreaptă… şi cam atât. În rest, tot greul pică pe soră-sa din partea aialaltă.

Nu ne dăm seama cât de importante sunt toate părţile corpului nostru până când una dintre ele nu păţeşte ceva. Unii îşi pierd o mână, alţii un picior, o ureche, o splină sau un rinichi. Alţii vederea, alţii auzul. Şi învaţă să se readapteze la viaţă cu ce le-a rămas. Să îlocuiască minusul sau să-l transforme în plus. Unora le iese extraordinar de bine, alţii îşi plâng de milă (cum fac eu acuma că vai, m-am tăiat la un deget, care în cateva zile va fi funcţional din nou). Unii dintre aceşti oameni sunt: Florin Georgescu şi  Nick Vujicic. Şi sunt sigură că nu-s numai ei, dar de ei mi-am adus aminte acuma. Şi fac o plecăciune până la pământ înaintea lor şi ma simt mică, mică pentru că mă plâng pentru un rahat.

27 Comments

  • delia

    cam mare dreptate ai. Ceva pe invers decat postul tau, tata nu are palma stanga, doar un mic ciot din degetul mare cu care poate apuca si de care se foloseste nu stiu cum????, ca face toata munca din casa cu el, pt mine dupa atatia ani, este greu de inteles cum da si cu sapa si taie lemne la circular, da cu tarnacopul sau alte munci grele sau usoare pt noi. Face mancare si tine legumele cu el in timp ce cu mana dreapta le toaca….de fapt face totul in casa, de la gatit pana la munca fizica din gradina. Insanatosire grabnica, ca e belea fara dreapta :)).

    • Tomata

      nevoia este mama tuturor invataturilor, asa ca daca, Doamne fereste, s-ar intampla sa ramanem fara un membru, oricat de greu ne-ar fi, pana la urma tot ne-am adapta cumva. felicitari tatalui tau pentru ca se descurca si nu depinde de nimeni.

    • Tomata

      pfuai, sper sa nu fie nevoie sa incerci, desi sansele sa nu te tai sunt slabe. chiar daca doare de-ti vine sa te urci pe pereti, chiar opreste sangerarea.

  • ioana

    Eu mi-am dat seama ca la tae bo si alte activitati sportive pe care le fac, lucrez mai mult dreapta decat stanga 🙁 adica parca am capatat muschi mai mult pe dreapta.

    • ioana

      Si ce vroiam sa zic de fapt: am o prietena cu o pareza la bratul stang. Ai zice ca e vai de ea dar ptr ea, asta nu asta e singura ei problema si nici cea mai mare si oricum asa s-a nascut. Este unadin cele mai descurcarete persoane pe care le stiu si nu se da batuta de la nimic.

      O data si-a cerut scuze ca nu poate sa curete cartofii dar in general are niste metode de a face totul cu o mana sau de a pune mana stanga in pozitie cu dreapta, astfel incat sa se serveasca si de mana slaba, de ramai uimit. Si daca iti da un pumn in gluma cu dreapta, te lasa masca, asa de dezvoltata e.

      Ideea e ca te obisnuiesti, nu ai de ales. Dar din cand in cand e bine sa trecem prin momente din astea de handicap momentan ca sa vedem cum e in pielea celor ce traiesc cu asta in fiecare zi.

      • Tomata

        daca asa s-a nascut, are “avantajul” (daca ii poti spune asa), ca nu stie cum e fara pareza. adica e mult mai dureros sa pierzi ce ai avut, decat sa nu stii niciodata cum e cu toate la locul lor. admir oamenii astia care nu-si baga in seama handicapul si care il privesc ca pe o normalitate cu care merg mai departe in viata.

  • mara

    E o chestiune de obisnuintza. De vreo cateva luni imi amorteste mana dreapta cand lucrez la comp, adica zilnic. de la ani de zile de mouse (cred ca am sindrom de tunel carpian). asa ca acum manuiesc mausul cu stanga. intre timp la fel de bine ca cu dreapta 😀

    • Tomata

      iuuu, asta n-am incercat, dar cred ca as sta minute bune sa clickui pe ceva cu mana stanga 😛 dar, asa cum zici, tine de obisnuita si orice dezvat are si invat.

  • dojo

    Am avut in 2000 un accident. M-a lovit o masina si m-a ‘varsat’ de pe bicicleta pe celalalt sens, in cap si in urmarul drept. Care, ca orice umar destept, s-a dislocat. Pe langa dracii si durerile cu pricina, am avut ‘placerea’ ca o luna sa folosesc doar mana stanga. La radio, acasa, peste tot. Sinistra experienta. Spre finalul ‘chinului’ mai ca incepeam sa am o urma de ambidextrie, dar tot prost este 😀

    • Tomata

      cred ca-i un exercitiu psihic in aceeasi masura ca unul fizic. eu ma lupt de 2 zile sa ma spal pe dinti cu stanga si cand termin de frecat, efectiv sunt obosita. dar nu ma dau batuta, nici dupa ce mi se vindeca degetul.

  • Teo

    Pe mine m-a invatat cineva ca sangerarea o poti opri punand o frunza verde pe rana. Si chiar functioneaza, mai ales daca zgarii frunza putin.
    In ceea ce priveste mana stanga, ea e prietena mea cea mai buna. Sunt stangace si chiar daca lumea din jurul meu sta ca pe ace atunci cand tai ceva, ma descurc foarte bine si asa 🙂

  • Nebunia

    Pe Vujicic voiam sa-l dau eu exemplu, dar deja facusi asta 🙂 ai avut noroc ca ala e degetul cel mai putin folosit la taste, deci blogging-ul nu a fost o problema 😉

    • Tomata

      da, n-a fost o problema, dar sa vezi cat m-am chinuit sa scriu pe twitter cu mana stanga in timp ce tot cu ea imi tineam presata rana. :))

  • lala

    nu am avut experiente de acest gen, dar la fel ca tine, stiu ca la un moment dat se va intampla asta.
    sper sa ma descurc bine 🙂

  • Genoveva

    Si la mine taiatul si suvoaiele de sange sunt la ordinea zilei in bucatarie , de zici ca ma gatesc intru purificarea spiritelor 🙂 De-asta cutitele mele nici nu sunt prea ascutite dar nici nu ma ajuta cand sunt in criza de timp si-mi pierd rabdarea…
    Stiam ca frunzele de vita de vie opresc sangerarea dar cine le are la-ndemana? Eu am plasturi in schimb, si apa oxigenata mereu in sertarul cu medicamente 🙂 ma strang bine cu unul si asta e, nu pun sare ca nu mai gatesc nimic dup’aia…

  • Genoveva

    Sunt alaturi de tine – stiu ca vor fi cateva zile dureroase, in functie de cat de adanca e taietura – si ma inclin si eu in fata celor pe care i-ai amintit. Sunt impresionanti si avem intr-adevar multe de invatat de pe urma experientelor lor. Macar cum ar trebui sa ne pretuim mai mult ceea ce avem in dar de la natura…

  • Cristina

    sfatul medicului: pe viitor cand te mai tai, desi sper s nu fie curand..te roooooog s nu mai pui sare! niciodata!! sa speli imediat cu apa oxigenata ca sa cureti rana si apoi sa faci staza cu orice ai la indemana, pansament steril ar fii ideal, staza insemnand sa tii apasat cateva minute bune, si apoi sa pansezi. dar sare nu, nu ajuta la nimic si imi inchipui ca e si groaznic de dureros, s oprea la fel si daca nu puneai.
    acum despre mana stanga..ooo,da. nimic nu pot sa fac nici eu doar ea 🙂 dreapta sare mereu prima, stanga ajuta putin, atat pot s tin furculita la masa. asta da. 🙂 si la calculator incercat acum si scriu cu ea doar daca e si dreapta langa, altfel stau s caut literele :)) si mereu am admirat oamenii puternici care reusesc sa treaca peste disabilitati si sa reuseasca niste lucruri minunate in viata. despre Aimee Mullins am citi ultima data si m.a impresionat f tare. http://www.perfecte.ro/joburi/lipsa-picioarelor-n-a-impiedicat-o-sa-devina-sportiva-olimpica-fotomodel-si-actrita-faceti-cunostinta.html

  • Alle

    Sa stii ca ti se vor dezvolta niste noi circomvolutiuni pe creier, ca sa vedem si partea buna 🙁 >:D< De aceea unii incurajeaza sa te speli pe dinti, dimineata, cu mana stanga, de exemplu.

  • Monica

    Eu tot facand practica prin spitale de boli psihice, cand ieseam de acolo faceam o cruce mare si ziceam: Doamne orice ar fi, dar lasa-mi mintea bine si la,locul ei. Apoi, am cunoscut o tipa in scaun cu rotile care avea job, care socializa, mergea la mare, avea o viata normala. De atunci am primit lectia vietii sa multumesc pt ca sunt complet sanatoasa!:)
    ps. nu am boli grave, ca deh trupul isi mai spune si el ale lui uneori!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge