-
Morții Parisului
Cine își trece pe listă, când merge în concediu, vizitarea unui cimitir? Sau a două cimitire? Eu cu siguranță, dar poate mai sunteți și alții. Unul dintre obiectivele pe care eram super nerăbdătoare să-l văd în Paris a fost cimitirul Montparnasse. Multă lume mi-a spus că Pere Lachaise e mai spectaculos, că arată ca un parc, că acolo-s mai multe celebrități, că merită văzut. Numai că acolo nu era singurul mormânt pe care voiam să pun o floare: acela al lui Simone de Beauvoir.
-
Top 10 referreri în lunile august, septembrie si octombrie
Ah, ce prost obicei am de începe lucrurile și de a nu le continua… Numai când mă gândesc la câte serii de articole am început și pe care le-am lăsat de izbeliște, îmi vine să mă trag singură de urechi. Da’ nu-i nimic, revenim la tot ce-am început. Sau, mă rog, la ce merită să revenim. Cu siguranță acest gen de posturi, de mulțumire, nu trebuie să lipsească. Dacă la început mulțumeam lunar bloggerilor care îmi trimiteam vizitatori, am rărit-o la 2 luni și uite acum, am ajuns să mulțumesc oamenilor la 3 luni. Deci cu întârziere:
-
Britanica: Episodul 1
Vă spuneam ieri că mi-a venit o idee salvatoare pentru zilele „moarte” ale blogului, dar pentru a o aplica, e nevoie de timp. La fel ca și în cazul dicționarului de expresii, serie de articole care a decedat încetul cu încetul, mi-a venit o altă idee de posturi culese de prin alte cărți. Am în biboliotecă întreaga Enciclopedie Britanica scoasă de Jurnalul Național și Editura Litera, și, de când o am, n-am deschis-o deloc. Așa că, pentru a-mi mai îmbogăți cultura generală, m-am gândit că ar fi drăguț să aflăm chestii interesante împreună. Partea nasoală e, cum ziceam, că pentru a selecta informația, am nevoie de timp pentru a o…
-
Scormonind prin arhiva blogului
Nu-mi place să treacă zilele și să n-am motiv să intru pe blog. Numai că în ultima perioadă am luat niște decizii în ceea ce-l privește și voi face tot posibilul să mă țin de ele. Printre ele e și aceea că dacă n-am nimic interesant sau important de zis, să nu zic. Să nu scriu ceva doar să fie scris, de dragul de-a menține un număr de unici pe zi. Așa că de-asta am lipsit zilele astea, n-am avut inspirație. Și, deși mi-a venit o idee salvatoare pentru zilele „moarte” ale blogului, încă n-am pus-o în aplicare, da’ urmează. Chestia e că sunt dependentă de feedback, de interacțiunea cu…
-
Niște fețe de Ricky
Îi arătam ieri Ancăi niște poze pe care le-am postat de-a lungul vremii pe Facebook. Așa că vi le arăt și vouă, că poate le-ați ratat sau poate nu aveți Facebook. Și e păcat să nu le vedeți 🙂 Apropos, e mai vioi ca niciodată, dar momentan trece printr-o fază: ne mârâie și pe mine și pe Iubi. Pe mine m-a mai slăbit în ultima vreme, că am fost singuri acasă și ne-am jucat mai mult, dar se pare că încă mai are ceva de împărțit cu Iubi. Benny, pe de altă parte… e bătrân, tare bătrân și nițeluș bolnav, slab și încet. Are aproape 15 ani…
