Scormonind prin arhiva blogului
Nu-mi place să treacă zilele și să n-am motiv să intru pe blog. Numai că în ultima perioadă am luat niște decizii în ceea ce-l privește și voi face tot posibilul să mă țin de ele. Printre ele e și aceea că dacă n-am nimic interesant sau important de zis, să nu zic. Să nu scriu ceva doar să fie scris, de dragul de-a menține un număr de unici pe zi. Așa că de-asta am lipsit zilele astea, n-am avut inspirație. Și, deși mi-a venit o idee salvatoare pentru zilele „moarte” ale blogului, încă n-am pus-o în aplicare, da’ urmează. Chestia e că sunt dependentă de feedback, de interacțiunea cu voi, și-atunci aș scrie orice, numai să-mi vorbiți. 😛
Așa cum am mai făcut și cu alte ocazii, mi-am luat arhiva la puricat sperând să găsesc printre subiectele discutate pe la începuturi ceva ce pot recicla. Mi-am găsit ideea, dar nu într-un post anume ci în toate pe care le-am recitit. Nu știu dacă bloggerii mai vechi își recitesc posturile de la început sau chiar și din ceilalți ani. Eu o mai fac din când în când și mă cam… îngrozesc. Ok, poate e un cuvânt prea dur, da’ nu-mi vine să cred când citesc ce și cum scriam prin 2007. Cel puțin câteva posturi sunt… vai de capul meu. :)) Nu mă recunosc și nu mă regăsesc nicicum. Știu că n-ar trebui să fac asta, să vă atrag și vouă atenția asupra unor articole, da’ ce naiba… tre’ să se vadă o evoluție, nu?
Me against the world
Copilul din mine
Fucking high
Oh, Doamneeee. Pe restul poate le descoperiți voi dacă aveți chef să mai râdeți un pic.
10 Comments
Mihaela
Sa stii ca si eu mai citesc din articolele vechi. Unele erau atat de ingrozitoare incat le-am si sters (pentru ca nu erau personale, prezentam jocuri sau alte minuni), pe altele le-am lasat…pentru ca sa-mi aminteasca de mine, cum eram atunci. Oricum, atunci cand scriam o faceam doar pentru mine, din plictiseala, nu ma asteptam chiar sa citeasca cineva toate prostioarele alea. 🙂
lala
dar draga mea cum nu ai inspiratie cand mai ai muuuuulte de scris despre Paris? 🙂 eu abia astept sa mai citesc una, alta, mai ales ca in curand o sa ajung si eu acolo.
Tomata
povestile din Paris au nevoie de mult timp. cam 4 ore pentru fiecare post. sa selectez pozele, sa le prelucrez, sa le uploadez. de-asta posturile despre Paris vor aparea lunea 🙂
lala
m-am distrat citind “Me against the world”, pacat ca pe vremea aceea nu te descoperisem 🙂
cotos
Sa stii ca si articolele vechi fac parte din tine..Si sunt la fel de buna ca si actualele…Eu avusem blog prin 2007 pana in 2009, si daca imi mai citesc posturile de atunci ma apuca nostalgia 😛
Tomata
pai de-asta le-am si lasat 😛
vienela
Articolele vechi te arata tot pe tine, cea de atunci. Este normal sa fii tot mai buna, sa scrii tot mai bine, sa gandesti altfel.
Pentru blogul vechi imi pregateam din timp pe un caiet postarile. Cand m-am mutat pe .ro, multe dintre ele s-au pierdut, dar a ramas caietul marturie a felului in care scriam. Ma bucur ca pe atunci nu ma citeau mai mult de 4-5 persoane. :))
Fug sa citesc articolele vechi pe care ni le recomanzi. 😉
diana
Foarte funny! Si eu mai citesc ce scriam pe la inceput cand eram tare timida, dar toate postarile sunt suflet, iar sufletul e frumos oricand e sincer…
Pingback:
Silving
Ah, eu am blog doar de 1 an si putin,insa mi-am facut si eu curatenia de vara dupa ce am trecut prin faza de a-l inchide ca nu ma mai atragea.Am sters multe posturi despre mine si ce mai faceam eu, nu ma mai regaseam in ele, si continui acum pe ideea less talk,more…photos, ca spun si ele suficient,sau indeajuns 🙂