-
Blogging challenge
Că funcţionez bine pe bază de liste am scris-o de câteva ori pe blog. Că ordinea mă linişteşte şi-mi dă o stare de bine poate nu-i chiar un fapt atât de cunoscut, dar aşa e. Abia am aşteptat să înceapă 2014, să-mi pot seta pe Goodreads reading challenge-ul, că dacă l-aş fi început la sfârşitul anului trecut aş fi simţit că trişez. Aşa că înhămarea la promisiunea pe care mi-am făcut-o de a citi 30 de cărţi anul ăsta îmi dă un ghes fantastic.
-
Teatru: Oxigen
Primul spectacol de teatru pe care l-am văzut anul ăsta a fost cel din titlu. Aș fi vrut să scriu că e încă o producție a Teatrului Național care mi-a plăcut și să vă încurajez să mergeți să-i vedeți pe Cătălin Ursu și pe Claudia Ieremia în rolurile Sașa și Sașa. Doar că de data asta nu. Oi fi fost eu într-o pasă mai ciufuțică sau, poate, îndrăznesc… n-o fi fost spectacolul așa bun.
-
Am uitat ce-nseamnă blogul
Şi chestia e că nu numai eu, ci mai toţi cei care au unul de câţiva ani. E drept că lucrurile evoluează, că se schimbă; stilul de a scrie, subiectele abordate, auditoriul – niciuna nu rămâne la fel. Şi totuşi, undeva pe drum, eu am uitat de ce mi-am făcut blog. Mai ales că blogul însemna la un moment dat asta:
-
În vacanţe doar în blugi (?)
Problema ridicată de Bianca ieri e una care mă bâzâie şi pe mine. Bianca scrie despre cum a abandonat blugii şi cum a îmbrăţişat rochiţele pentru ţinutele din timpul călătoriilor. De ce mă bâzâie subiectul? Pentru că m-am uitat la pozele mele şi nu există călătorie (cu excepţia celor de la mare) unde eu să nu fiu îmbrăcată predominant în blugi. Ba mai mult, în călătoriile pe care le fac iarna sau când e mai frig afară, apar chiar în aceleaşi pulovere şi aceleaşi geci. De exemplu: puloverul gri a călătorit şi la Paris şi la Londra, norocosul.
-
Fortăreaţa albă
Autor: Orhan Pamuk Titlu original: Beyaz Kale Nationalitate: turc Gen: ficţiune Anul apariției: 1985 Nr. pagini: 145 (Faber and Faber) Premii: Independent Foreign Fiction Prize (1990) Ecranizare: – Nota mea: 3/5 Alte recenzii de același autor: Istanbul, memoriile unui oraş Fortăreaţa albă mi-a aterizat în mâini doar pentru că Anca a propus-o pentru Clubul de carte. Nici măcar nu auzisem de ea, dar făcând deja cunoştinţă cu Pamuk, m-am apucat de ea cu incredere. Părea chiar promiţătoare, doar că la un moment dat erau deja prea multe schimbări între personaje la nivel ipotetic încât am avut impresia că recitesc Magicianul de Fowles. Mai mult de atât, nici măcar întrebarea pe…
