Teatru: Oxigen

Primul spectacol de teatru pe care l-am văzut anul ăsta a fost cel din titlu. Aș fi vrut să scriu că e încă o producție a Teatrului Național care mi-a plăcut și să vă încurajez să mergeți să-i vedeți pe Cătălin Ursu și pe Claudia Ieremia în rolurile Sașa și Sașa. Doar că de data asta nu. Oi fi fost eu într-o pasă mai ciufuțică sau, poate, îndrăznesc… n-o fi fost spectacolul așa bun.

Mi s-a părut cumva dezlânat, fără legătură între monologuri, încurcat, fără o delimitare clară între discursuri. Mi-a fost greu să-l urmăresc, să țin pasul și să înțeleg din prima imaginea de ansamblu. Abia după ce-am ieșit din sală și-am schimbat impresii cu Anca și Oana, am mai pus una alta la cap la cap. Însă nici pe departe n-am fost atât de încântată ca Anca.

Mi-au plăcut însă replicile lui Cătălin Ursu, care spunea că unele femei sunt ca oxigenul, adică nu poți trăi fără ele. Dar de-acolo la cele 10 porunci, am avut nevoie de o explicație, că singură nu m-am prins. Cum ziceam, oi fi fost nițel neatentă și spectacolul n-a ajuns acolo unde trebuia să ajungă. Dar dacă-i citesc recenzia Ancăi, piesa pare cu adevărat frumoasă, ideea, mesajul sunt food for thought. Dar chiar nu seamănă cu ce-am văzut eu pe scenă sau cu ce gândeam eu în momentele alea.

Dar nu mă credeți pe cuvânt, mergeți și vedeți piesa și poate mă înșel eu, poate n-am știut să apreciez și poate nu aveam starea necesară. În februarie, Oxigen se joacă pe 22, de la ora 19:00, la Sala Uțu Strugari.