-
Fiecare cu stolul lui
Cel mai exact, „pet peeve” s-ar traduce cu „exasperare, pandalie”, care pandalie, conform DEX-ului e „criză nervoasă, furie; toană; capriciu”. Aș prefera „exasperare”, că parcă-i cumva mai apropiat de înțelesul la care mă refer eu azi. Cu toții avem momente în care anumite gesturi ale altora ne pun nervii pe bigudiuri și numai în gând ne putem răzbuna în fel și chip. Cele 5 pet peeves ale mele pe care mi le cere challenge-ul în a 6-a zi sunt cele de mai jos.
-
Muzica trebuie să mă înveselească
Pe cât de simplu sună al 6-lea subiect din challenge, pe-atât de greu îmi e să scriu despre el. Și dacă vă e lene să dați click, a 6-a cerință e să-mi exprim părerile despre muzica mainstream (de la radio, comercială sau cum vreți să-i spuneți). Nu m-am rușinat niciodată că ascult muzică ce se dă la radio, am câteva plăceri vinovate care ridică sprâncene, dar nu-mi pasă. Și eu comentez la plăcerile muzicale ale prietenilor mei.
-
Dragă T.,
Ultima scrisoare pe care ți-am scris-o a fost acum atât de multă vreme încât am senzația că te-am cunoscut în altă viața. Îmi aduc, totuși, aminte de ea, de scrisoare, pentru că am găsit-o într-o carte. Nu ți-am trimis-o pentru că oricum ți-am spus totul privindu-te în ochi. Printre lacrimi și aproape neclipind. Și era soare afară și îmi împungea retina. Era după o noapte pe care-am plâns-o în loc să o dorm, o noapte cum n-am mai avut de atunci.
-
Lunea pe buline
M-am trezit mai devreme ca săptămâna trecută, adică la 8:20 I-am dat de mâncare lui Ricky Mi-am ales hainele, m-am schimbat, m-am machiat, m-am pieptănat Am plecat de acasă la 8:45 Am mers pe jos la lucru, deși era frig – mi-am promis să fac asta mai des și oricum nu prea-mi arde de condus în ultima vreme
-
Amintiri blocate
Unii oameni aleg să-și amintească numai lucrurile frumoase și le e ușor să uite întâmplările neplăcute. Alții nu uită și nu iartă, trăiesc având în cap gânduri de răzbunare sau de depășire a unor rivali. Alții învață să transforme amintirile urâte în material motivațional și se autodepășesc. Unii își trăiesc viața în așa fel încât atunci când se va trage linia să poată spune că au trăit frumos. Alţii, cu sau fără voia lor, învață să blocheze amintiri atât plăcute, cât și neplăcute. Despre noi, cei care nu mai putem depăna amintirile până la sfârșit, vreau să vă vorbesc azi.
