Dragă T.,

Ultima scrisoare pe care ți-am scris-o a fost acum atât de multă vreme încât am senzația că te-am cunoscut în altă viața. Îmi aduc, totuși, aminte de ea, de scrisoare, pentru că am găsit-o într-o carte. Nu ți-am trimis-o pentru că oricum ți-am spus totul privindu-te în ochi. Printre lacrimi și aproape neclipind. Și era soare afară și îmi împungea retina. Era după o noapte pe care-am plâns-o în loc să o dorm, o noapte cum n-am mai avut de atunci.

Îți scriu acum pentru că vreau să-ți mulțumesc. Pentru că ai fost imatur, pentru că m-ai ținut de mână degeaba, pentru că îmi ștergeai lacrimile în zadar. Pentru că ai crezut că o relație normală ar fi însemnat un inel pe deget, pentru că te-ai speriat de viitor, pentru că ai vrut să-ți trăiești tinerețea fără să prinzi rădăcini într-un loc sau lângă cineva. Pentru că m-ai respins din motive stupide și m-ai ademenit înapoi cu lucruri pe care lăsai impresia că le crezi. Pentru că ieșeai din cameră când îți suna telefonul sau vorbeai în maghiară cu o amică de-a ta de față cu mine. Pentru că îmi spuneai adesea: „Merg undeva”, „Trebuie să mă întâlnesc cu cineva”, „Am ceva treabă”. Pentru că îți organizai ieșirile cu prietenii fără să mă chemi și pe mine și înainte să ne facem planuri împreună. Pentru că veneai în Timișoara fără să mă anunți și aflam când erai deja în oraș cu prietenii tăi. Pentru că aveai parolă pe telefon și pe laptop. Pentru că aveai prea multe secrete pentru curiozitatea mea. Pentru că m-ai învățat că nu e suficient să iubești pe cineva, că dragostea nu e de ajuns ca să rămâi lânga un om  doar pentru atât.

Îți mulțumesc că m-ai făcut să sufăr, să plec de lângă tine când încă te iubeam.

Pentru că dacă n-ai fi făcut toate astea nu l-aș fi cunoscut pe omul care nu m-a ținut de mână în timp ce mă mințea frumos, nu mi-a șters lacrimile pentru că nu m-a făcut să plâng și nici n-a avut o viață separată de a mea de când suntem împreună. Și sunt 7 ani de atunci, 7 ani plin de momente cărora tu n-ai fi putut să le faci față, dar îți mulțumesc că m-ai făcut să înțeleg asta la timp. Că m-ai făcut să înțeleg că nu te voiam în viața mea oricât de mult te-aș fi iubit. Îți mulțumesc că i-ai făcut lui loc lângă mine, loc care de atunci n-a mai fost gol niciodată.

Pentru toate astea, dragă T., pentru viața mea de acum, îți mulțumesc. Din când în când sunt fericită. Sper că și tu ești. Și că în sfârșit ai prins rădăcini undeva. Sau măcar alături de cineva.

Forever not yours,
Andreea*

__________________________________________

* BC – Ziua 5
 

22 Comments

  • OanaS

    Draga Andreea, asta este o scrisoare pe care o scriu si eu acum 🙂 sau mai bine zis o traiesc. Sper sa am si eu parte de finalul meu fericit!

  • lala

    Draga X ., intra pe tomata cu scufita si citeste scrisoarea Andreei ca sa nu o mai scriu eu…..sper ca si tu esti fericit. 🙂

  • Loredana

    Ahh, hai că-i tare asta! Păi, Andreea, tot ceea ce ai trăit, te-a adus unde ești. Nu e meritul nimănui, e doar meritul tău. E bine că unele lucruri/trăiri/experiențe ne direcționează spre mai bine… e cel mai bine așa. Însă, e clar, nu ai fi fost cine ești, dacă nu ai fi trăit experiențele respective.
    S-aveți ani buni, tu și El, soțul! :*

    • Tomata

      bineinteles ca n-as fi cine sunt. doar ca daca T. s-ar fi purtat altfel, probabil nu l-as fi cunoscut pe Sotzu’. Na, in fine, iti dai seama ca nu-i atribui meritul lui in totalitate. 🙂

  • Andreea D.

    După furtună vine soare, după suferinţă vine iubire. Eu zic că viaţa merge înainte, către ceva mai bun, iar iubirile astea sunt doar nişte etape iniţiatice pentru ce va să vină.

  • Tiberiu Bucur

    Exista un procedeu simplu matematic care se numeste presupuere prin absurd. Asadar sa presupunem prin absurd ca pe T si pe sot ii putem inlocui cu altceva . Ia sa vedem ce rezultate avem. Daca T ar fi o universitate la care nu ai luat examenul de admitere e logic ca terminand o cu toul alta chiar cu magna cum laudae n-o sa ai niciodata satisfactia primeia terminata mediocru. Daca T ar fi o masina pe care nu ti- ai permite-o e logic ca oricare alta te va duce de la punctul A la punctul B insa nu vei simti niciodata placerea de a conduce ci doar necesitatea de a o face. Cam asa este si T … oricare alt barbat din viata ta o sa-ti ofere absolut totul insa clipe care sa-ti taie respiratia doar T a fost capabil sa-ti ofere. si ar mai fi o chestiune de care doar T a fost in stare dar risc sa nu-mi aprobi efortul intelectual si ar fi de prisos. Casa de piatra!

    • erseka

      ma amuza egoul uman de multe ori si in aceeasi masura ma uimeste cat de jos il darami in acelasi comentariu, comparand 2 fiiinte rapotandu-te la niste obiecte care sunt lipsite de toate capacitatile unui individ… si apoi reduci totul la ceea ce e atat de specific masculin, sexualitatea. imi pare rau ca inca nu ai invatat sa apreciezi complexitatea mintii unei femei si faptul ca exista mai multe momente unice decat cele traite cu primul barbat care le-a facut sa tresara sau le-a taiat respiratia pentru o clipa.(btw, reducerea ta la absurd nu respecta regula matematica :)) ar trebui sa presupui ca T ar fi putut sa o faca fericita si sa-i devina sot, iar timpul a demonstrat deja ca aceasta presupunere este falsaabsurda)

  • Monica

    eu zic ca e o scrisoare frumoasa. suna masochist, dar ai scriso frumos. Cat despre T. – cred ca oricat am iubi un om, daca ne raneste e important sa o rupem la un moment dat. Si eu ma bucur mult pentru tine, cea de AZI, de ACUM langa al tau SOTZ. 🙂

  • Razvan

    Asa credeam si eu in trecut, ca toate au un rost, fiecare experienta prin care trec ma face mai puternic. Acum insa am o filozofie diferita, nu cred ca suferita merita pretul experientei care de cele mai multe ori nu ajuta prea multe si de prea multe ori se rezuma la noroc.

  • Alina

    Hmmm, eu nu stiu ce sa zic daca e doar norocul consateanului, sau meritul. Andreea, tie iti trebuia cineva pe masura ta. Restul e istorie 🙂

    Cat despre explicatiile “savante” de mai sus, cum Dzeu sa incerci sa obiectivezi ceva atat de subiectiv?

  • Vienela

    Ah, ce-mi place! Poate ca ar trebui sa scriu si eu o asemenea scrisoare, chiar daca stiu ca nu o va citi cine trebuie, pentru ca habar nu are ca am blog (cel putin asa imi place sa cred). Doar asa, pentru placerea mea, pentru a ma elibera complet de fantome.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge