Fiecare cu stolul lui
Cel mai exact, „pet peeve” s-ar traduce cu „exasperare, pandalie”, care pandalie, conform DEX-ului e „criză nervoasă, furie; toană; capriciu”. Aș prefera „exasperare”, că parcă-i cumva mai apropiat de înțelesul la care mă refer eu azi. Cu toții avem momente în care anumite gesturi ale altora ne pun nervii pe bigudiuri și numai în gând ne putem răzbuna în fel și chip. Cele 5 pet peeves ale mele pe care mi le cere challenge-ul în a 6-a zi sunt cele de mai jos.
Așteptarea – nu știu dacă ați simțit vreodată cum sângele vă arde venele, dar eu simt asta de fiecare dată când cineva zice că trebuie să vină la o anumită oră și apare peste 15/20/30 de minute. Nu contează despre cine e vorba, dacă întârzie sau mă face să aștept, mai ales când trebuie să mergem împreună undeva sau când programul e deja stabilit dinainte, fac o criză spontană de nervi. Și comentez. Și înjur. Mă transform într-o sălbatică și tot cheful mi se strică.
Ăia de vorbesc la cinema – și eu vorbesc la cinema, că-mi place uneori să comentez unele chestii. Doar că n-o fac în gura mare, cum fac unii care se cred în sufrageria proprie. M-am întors de câteva ori la vecinii mei și i-am rugat frumos să vorbească mai încet, iar la Barcelona, pe când urmăream un filmuleț la Camp Nou, m-am răstit de-a dreptul la niște conaționali care se credeau singurii vorbitori de limba română din sală.
Ticurile verbale adoptate – adică alea la modă. Cum ar fi „gen”, „dă-ți” și multe altele care mai apar pe parcurs.
Oamenii care vorbesc cu mine în timp ce vorbesc cu altcineva la telefon – nu am atenție distributivă și cu asta basta. Dacă cineva mă întrerupe când fac comandă de mâncare să-mi comunice încă ceva, mă blochez și nu mai știu de unde să continui. Efectiv mi se șterge din minte toată conversația cu cel de la telefon, iar la cel din fața mea mă uit și nu înțeleg ce vrea de la mine. Scoate sunete, i se mișcă buzele, iar eu rămân cumva suspendată între interlocutorul de la telefon și cel din fața mea.
Firmele și brandurile care pun poze cu pisici sau „like & share” – dacă firma ta n-are nici o treabă cu pisicile din poză sau dacă ele n-au pe lângă ele ceva care să aibă legătură cu firma ta, de ce naiba le folosești? Mă calcă pe fiecare nervișor să văd că un producător de șuruburi pune o poză cu pisici pe care scrie „Weekend plăcut” sau alt mesaj de-asta general cu care nu pot da greș. Sau când un brand pune o poză, care are sau nu legătură cu activitatea lui și îndeamnă publicul să dea like și share pentru că publicul e atât de prost că nu știe singur să dea like sau share dacă îi place. Sau dacă îi spui tu, ai mai multe șanse să o facă. Mă lași???!!
Sunt doar 5, dar vai cât de lungă e lista. Aștept să mai completați și voi.
Ma dispera cand cineva mananca galagios. Ma scarpina direct pe creier si imi vine sa ii infing lingura su furculita..
Piticul cu ăia care vorbesc la cinema îl am și eu. Într-o seară a ieșit foarte urât, știu că l-am întrebat pe băiat dacă vrea să mă lovească. Am fost grozavă, dar eram împreună cu alți 3 băieți.
Sotul meu are prostul obicei de a ma intrerupe cand vorbesc la telefon, iar eu reusesc sa ma blochez ca si tine. Nu mai inteleg nimic nici din ceea ce spune el, nici din ceea ce imi spune persoana cu care vorbeam la telefon. 🙂
Ma mai enervez rau cand nu imi gasesc lucrurile la locul lor. Ma simt dezorientata si habar nu am unde le-as putea cauta. :))))
Ma enerveaza persoanele, cei drept slab pregatite, sau instabile din punct de vedere emotional, care dupa ce le ofer o duzina de argumente revin la ideeea lor stupida care mi-a si generat parerea nu doar contrara ci si justa.
Dar ce bine ca nu trebuie sa dam exemple, sa nominalizam 🙂
Ma zgarie pe creier cand cineva face orice fel de zgomot in timp ce dorm, de obicei concubinu care sta la pc pana la 5 dimineata. simt fiecare tasta si fiecare click cum mi se imprima pe creieras.
Pe mine ma exaspereaza cei care au twitter si nu il folosesc cum trebuie, isi pun link direct din pagina web/blog/fb si apare cite un tweet de genul “azi la libraria nu stiu care va avea loc …link…”, “acum o luna Michael Schumacher …link…”. Exemplul asta ultimul e de la voi, de la mixup 🙂
Ca fapt divers, nici unul din conturile straine pe care le urmaresc nu fac greseala asta, intotdeauna e clar din tweet despre ce e vorba. De ex., time.com: “Yahoo says emails accounts were compromised ..,link…” Asta inseamna ca cineva se preocupa sa scrie tweetu ala, nu doar apasa un buton de share.
Over and out. 🙂
Mă enervează şoferii care nu respectă orarul după care ar trebui să circule. Astăzi autobuzul meu a plecat cu 5 minute mai repede. Evident, am întârziat la birou. Ceea ce nu ar fi aşa de grav. Dar am stat 15 minute în frig.
Așteptarea mă exasperează și pe mine. Stau acum și mă gândesc că la prima întâlnire cu viitorul soț, el a întârziat vreo 20 de minute :)))
ma dispera persoanele care se cred Dumnezeu pe pamant, care cred ca ele sunt perfecte si barfesc mereu ce fac altii.
ma enerveaza vanzatoarele acre.
nu-mi plac persoanele care plescaie cand mananca;
ma exaspereaza faptul ca ambele trolee cu care pot ajunge la servici, desi pleaca din acelasi loc iar eu ma urc la prima statie, vin unul dupa altul…il pierzi pe unul, implicit si pe celalalt rezulta: 15-20 de minute de asteptat…
soferii care nu semnalizeaza…
cat despre atentia distributiva…daca eu lucrez la ceva, mi-am dat seama ca pot raspunde si la intrebarile celor 2 fete a caror munca depinde, putin, de mine…dc ele nu ma intreaba nimic, devine plictisitoare ziua…
1.Eu sunt extrem de punctuala,in orice caz,nu conteaza ce trebuie sa fac dar ajung mereu la timp,uneori chiar mai devreme.Si cand cineva intarzie ma calca efectiv pe nervi;nu ma deranjeaza foarte mult ca a intarziat,se intampla,ci mai degreaba faptul ca se comporta de parca nimic nu s-ar fi intamplat,sunt naturali,degajati.Iar eu am asteptat o mie de ani. Am zis ca trebuie sa scap de chestia asta ,sa ma fac eu ‘intarziata”.
2. PErsoanele care casca si vorbesc in acelasi timp. MI se ridica tensiunea instantaneu.
3. Acele mesaje pe facebook cu copii bolnavi,in spital si langa mesajul :”un like sau un share ii aduce 1 cent,1 euro…” Evident nu fac asa ceva pentru ca nu cred ca daca dau like i se doneaza 1 euro.Pe bune acum…de unde atatia euro?
Revin cu 4,5,6… daca e cazul 🙂
ticurile verbale astea “moderne” sunt sub orice critica pentru mine, ” te pup mult” si ea nu are nici o treaba cu mine, machiajul in exces in orice moment al zilei, vestim,entatia “atent” selectata…ajung sa cred ca am ceva pitipoancele…unghiile false si parul de pe maini si….sprancenele EVIDENTIATE!…, ASTEPTAREA, …inimioarele de pe facebook si comentariile ” esti frumoasa, draguta, te pupic, si tu esti frumoasa, ba nu, tu esti mai frumoasa!!!!”….ma doare capul numai cand ma gandesc la ele si ma doare si mai tare cand vad in ce directii apuca biata noastra societate cu bietele generatii care urmeaza….