-
Cumpără-ți o haină pentru un cățel
Promovarea evenimentelor care au loc în București, la care nu particip, nu sunt o practică frecventă pe blogul meu. Știu că am multe cititoare din capitală, dar cred că sunt o mulțime de bloguri bucureștene care promovează aproape tot ce se întahmplă acolo. Totuși, am primit aseară un mail despre un eveniment care m-a impresionat și pe care m-am hotărât să-l aduc în atenția voastră din două motive: îmi place conceptul, îmi place cauza pentru care se întâmplă. Ce? Unde? Cine? A fost de-ajuns o privire ca să mă las cucerită. Era exact ceea ce-mi doream și venea într-un moment cum nu se putea mai potrivit. Rochia perfectă pentru petrecerea…
-
Rose of Sarajevo
Autor: Ayse Kulin Titlu original: Sevdalinka Naționalitate: turcă Gen: roman Anul apariției: 1999 Nr. pagini: 257 (Amazon Crossing) Traducere: – Citită în engleză Ecranizare: Alte cărți de același autor: – Nota mea: 4/5 Rose of Sarajevo a ajuns pe lista cărților „de citit” anul trecut, când eram în concediu în Portugalia. Am văzut reclamă pe Kindle și din puținele cuvinte care apăreau acolo, mi-a stârnit interesul, așa că am pus-o pe Goodreads, neștiind când îi vine rândul. I-a venit acuma pentru că stătea acolo, parcă trăgându-mă de mânecă după fiecare carte terminată. Nu știu dacă a fost tradusă în română, oricum din săpăturile mele rezultă că nu. Eu…
-
Filosofie personală: binele din rău
Cred cu tărie în faptul că totul se întâmplă cu un motiv. Și nu cred pentru că așa am citit pe poze de genul ăsta, Ci pentru că am avut atâtea dovezi până acuma, încât și dacă vreau, tot nu pot ignora credința asta. Am început să mă gândesc și să-mi dau seama că în orice rău este și-un bine după moartea tatălui meu. Cum am tot repetat pe blogul ăsta de nenumărate ori, moartea lui a fost și continuă să fie cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla. N-am cunoscut până acum (și sper să nici nu cunosc) tragedie mai mare ca asta. Mi-a fărâmițat sufletul și…
-
Prostiile pe care le mâncam în copilărie
Vorbeam zilele trecute cu colegele pe Skype și din vorbă în vorbă, am ajuns cumva la ce tâmpenii mâncam prin copilărie. N-am reușit să-mi aduc aminte decât trei, dar completez dacă-mi mai aduc aminte. Cacao + zahăr + apă = Nutella Dulciurile erau destul de rara avis, chiar dacă aveam o mătușă în Germania și Ceaușescu picase. Eram prin gimnaziu, singură acasă când mama mea era în schimbul doi și mi se făcea poftă de ceva dulce. N-aveam ciocolată și să mânc zahăr gol nu-mi plăcea. Dar am descoperit că dacă freci două lingurițe de cacao cu 2 de zahăr și pui un strop de apă, se face o pastă…
-
Vacanță pentru creier
Vă tot „ameninț” de luni încoace că vă povestesc despre minunile pe care le-am văzut în weekendul ăsta la TV și uite că, în sfârșit, apuc. După ce vineri ne-am delectat cu Gone Girl (a se citi că m-am enervat a doua oară), cum nu-mi era somn, am mai butonat tembelizorul căutând ceva care să-mi atragă atenția, un film, un serial, o emisiune, un documentar. Și după ce-am văzut pe Facebook cu câteva minute înainte că o prietenă își pusese status că se uită la Burlacul, întâmplarea făcu să mă opresc fix pe Antena 1 când se prezentau fetele. Lăsând la o parte faptul că simțeam că-mi ies bube că…
