Din 2018 încoace, în afară de pandemie, cel puțin Sotzu’ și Ada au mers în fiecare an la Formula E. Devenise o tradiție, așa că anul ăsta am fost din nou. Și atât eu, cât și Sotzu’ am constatat că e din ce în ce mai slăbuț. Având în vedere că nu mergem pentru Formula E în special, ci mai degrabă pentru activitățile extra oferite de sponsori și parteneri, deci mai mult pentru Ada, am fost ușor dezamăgiți de oferta de anul ăsta. Dacă la alte ediții își dădeau mai mult interesul pentru a distra copiii de toate vârstele și puteai să te urci într-o grămadă de mașini, standurile erau…

Dacă modelul tradițional romanesc de a sărbători Ziua Muncii stă sub semnul relaxării și al ieșitului în natură, modelul berlinez e cu totul și cu totul din alt film. Mă gândeam să încep articolul ăsta scriind că știu cum se sărbătorește 1 Mai în doua țări, însă știu doar cum e în România și Berlin, habar n-am de restul Germaniei. Și berlinezii ies din case, însă nu pentru a se relaxa, ci pentru a protesta și demonstra pentru diverse cauze. Încă de săptămână trecută se știa câte proteste și demonstrații sunt, în ce locuri și care e subiectul. Și pentru a ține lucrurile cât de cât în frâu, mii de…

Măi… am tot vorbit eu pe blog de chestiile faine de făcut și de văzut în Berlin, de cât de ofertant e din toate punctele de vedere, însă mai puțin despre latura lui periculoasă sau… deosebită. Când crezi că le-ai văzut pe toate și nimic nu te mai miră, mai stai oleacă și respiră că vine ceva de unde nu te aștepți și îți dai seama că totuși ÎNCĂ mai sunt lucruri care te opresc un pic din ce faci. Uite o idee de postări că sursa e inepuizabilă. Dar până să vorbim despre alții, să vă povestesc eu ce mi s-a întâmplat în tren marți, când mă întorceam de…

Cred că sunt foarte puțini emigranți care ar putea răspunde cu un singur loc la intreabarea “ce înseamnă acasă?” pentru ei. Am întâlnit mulți pentru care “acasă” este și va rămâne România și traiul în altă țară e doar un mijloc de a câștiga mai bine, dar inima bate tot acolo, în timp ce dorul le sfâșie sufletul. Am întâlnit și români, de fapt, am unul chiar în casă, pentru care România nu mai înseamnă nimic și s-ar duce în vizită doar pentru că “trebuie”. Însă românii cu care am legat relații de prietenie sunt cei care numesc acasă și România și Berlinul. Eu sunt unul dintre ei. Iubesc Berlinul…

Ziua de ieri n-a fost toată tristă, însă durerea de cap a persistat până am adormit și chiar peste un Ibuprofen. Ieri a venit în sfârșit ziua pe care o așteptam de câțiva ani, de dinainte de pandemie: ziua unui anumit fel de spectacol la care să pot merge și cu Ada. În 2016, tot cam pe vremea asta am văzut The Wyld – Out of this world care m-a lăsat cu gura căscată pentru că nu mai văzusem așa ceva până atunci. Și nici de atunci până ieri. Recitind ce am scris despre el, constat că și Falling in Love, se pliază pe aceeași descriere: balet, echilibristică, dans modern,…