Oricat as incerca sa incep altfel, sau sa prelungesc intrarea in subiect, n-am cum. Nu pot decat sa intru in el si sa va spun pe sleau: nu sunt si n-am fost niciodata partizana relatiilor intre oameni ce se desfasoara zilnic in acelasi spatiu. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa spun cu propozitia asta, ca mie nu-mi suna tocmai concret, dar explicatia suna asa: nu e bine si nici sanatos (din punctul meu de vedere) sa ai relatii, altele decat de prietenie, cu colegi de lucru, de scoala sau cu vecini de bloc. Pentru ca: in timpul relatiei: poate deveni plictisitor sa va vedeti zilnic, in toate momentele, sa…

De ceva vreme trec prin drama cantaririi prieteniilor, a verificarii soliditatii celor pe care le am si de ce nu, sunt in cautarea unora noi. Bineinteles ca sunt constienta ca la varsta asta nu se mai pot naste prietenii adevarate si durabile. Pentru ca imprietenirea cu oameni mari e mai greu de realizat dupa ce valul inocentei si cautarea unui partener de joaca s-au stins si s-au transformat in ciuda, invidie, zgarcenie, sarcasm, ironie si mult prea multe pareri si principii proprii. Ma uit in agenda telefonului meu pentru a avea o oarecare evidenta a contactelor de acolo. Ma uit la lista mea de messenger unde sunt si mai riguros…

De multe ori imi vine foarte greu sa inteleg oamenii. Starile lor si trairile. La fel cum nu prea ii inteleg si de multe ori nu ii agreez pe timizi, la fel mi se intampla si cu pesimistii. Datorita acestui blog mi-am dat seama ca eu sunt o optimista. Nu mi-am pus intrebarea asta, desi am prietene care imi spun mereu in ce categorie se incadreaza. Etapa vietii mele, pe care o traiesc acum, si faptul ca nu m-am confruntat demult cu suferinta si tristetea acerba, m-au cam facut sa uit cum e. Pentru mine e un lucru bun, pentru cei din jurul meu, care se intampla sa sufere nu…