Când m-a lovit isteria și dependența de Pinterest și când am dat peste blogurile americancelor, am întâlnit pe multe bloguri organizarea meniului săptămânii. În blogosfera românească știu că Ama făcea asta, dar în toate cazurile mi s-a păut un pic cam extrem. Doar că… Haha, așa mă distrază când ajung să-mi dau cu firma în cap și să ajung la vorbele altora, că doar autoironia și râsul de sine îmi sunt cunoștințe bune. Am ajuns și eu să funcționez pe meniul săptămânii pentru că altfel nu se poate. Înainte să rămân în concediu prenatal îi promiteam Sotzului că o să facem economii considerabile având în vedere că n-o să mai…

Și o să am 9. Ce să fac cu ele? Nu mă îndur să le duc la reciclat, că-s mici și drăguțe, iar pe Pinterest nu intru că nu mai ies de acolo. 😛 Voi la ce le-ați folosi sau ce-ați face cu ele?

Numitul obiectelor e o chestie a femeilor. Bărbații n-au cum să înțeleagă, deci postul ăsta nu e pentru ei. 😛 Ieri mi-au venit plăcuțele cu numerele și așteptam cu nerăbdare să văd ce nume va avea Seat-ul meu roșu. Iar cele trei litere au decis că numele mașinii mele va fi Jozephine. Și nici măcar n-am știut că-mi place atât de mult numele ăsta ales cumva de soartă. Cum am văzut plăcuțele, „Jozephine” mi-a fulgerat prin minte. Așa să-i rămână numele și să avem drumuri bune și lungi împreună.

Unele veri, la fel ca unele ierni, sunt prea lungi. Obositoare, împovărătoare, chinuitoare. Prefer frigul căldurii sufocante. Nu, acesta nu este încă un articol despre cât de insuportabilă mi s-a părut canicula, este unul despre nostalgia toamnei. În fiecare an îl scriu, dar anul ăsta o fac mai repede. Pentru că îmi e atât de dor de toamnă încât o aștept ca pe o prietenă pe care n-am văzut-o demult, cu care abia aștept să povestesc. Fără cuvinte, doar din priviri, din simțuri și din suflet. Aseară se pregătea să plouă. Cerul se înnorase, vântul bătea mai hotărât puțin, se răcise atmosfera și se îmbibase cu miros de ploaie. Eram…