În urma celor două petreceri burlăcești ale căror personaje am fost mai întâi eu, apoi viitorul Sotz, mi-am dat seama că ideea bilețelelor cu sarcini de îndeplinit e excelentă pentru a-ți asigura distracția și a-ți crea amintiri. Drept pentru care mă gândeam eu cum ar fi dacă înainte să plec în călătorii mi-aș ruga prietenele sau chiar cititorii blogului să-mi dea chestii de îndeplinit. De obicei, când merg undeva, fac acelelași lucruri: mă trezesc de dimineață, iau micul dejun, îmi atârn aparatul la gât și plec să văd orașul. Urc în turnuri, mă plimb pe malurile râurilor, vizitez muzee, fac poze lucrurilor interesante, mă emoționez în fața obiectivelor celebre. Dar…

Nu știu cât de des sau rar e normal să mergi la dentist, dar eu până nu mă doare nu mă prea duc. De fapt nu-i chiar așa pentru că în ultimii ani nu m-am dus tocmai pentru carii, ci pentru a-mi scoate un ciot de măsea și acum pentru a-mi înlocui o lucrare din 2001. Că vine nunta și tre’ să am un zâmbet de revistă. Noroc cu evenimente de-astea că mă urnesc și eu. Nu știu ce s-a întâmplat cu motto-ul de anul trecut, da’ cumva iar m-am lăsat pe tânjala și amân lucruri importante. Cum ar fi achiziționarea unei blestemate de saltele… dar să nu divaghez că…

Se pare că perioada asta e una favorabilă contemplării unor expresii și forme de exprimare. Sau sunt eu prea critica și găsesc nod în papură oricărei exprimări care-mi creează încurcături. Defect profesional, mă leg prea mult de înțelesul și sensul cuvintelor. Dacă săptămâna trecută mă legam de ambiguitatea invitației “Când vii pe la mine?” azi am o problemă cu răspunsul meșterilor când îi întrebi cât costă munca lor. “Păi dă-mi cât vrei/cât crezi.” Cu nervii fac când aud răspunsul ăsta. și chiar dacă îmi încep întrebarea cu precizarea că nu vreau să aud răspunsul ăsta, ei tot cu asta îi dau înainte. Cum aș putea eu ști cum să le…

Inseamna ca poti rezolva in cateva ore ce n-ai rezolvat in 3 saptamani. Ba pentru ca inchidea inainte sa pleci de la serviciu, ba pentru ca ziua are doar 6 ore dupa ora 17 si nu-s suficiente sa le faci pe toate. Sambata am fost la Budapeste la Ikea pentru a cumpara restul de mobila si ajungand acasa pe la opt seara, credeam ca o sa ne petrecem duminica asambland mese, scaune si birouri. Ne-am incapatanat si-am terminat chiar sambata seara. Terminati eram si noi la capatul acestei actiuni, dar bucurosi ca sufrageria incepe incet-incet sa prinda o forma. Mi-am dat seama insa ca mai sunt atatea de facut incat…

Citeam ieri la Bogdana despre cum vecinii ei au devenit din octogenari tineri căsătoriţi, cu familie şi cu porniri de designeri de interioare. Şi articolul ei coincidea şi cu faptul că experimentez eu însămi acest fel de porniri, dar şi cu acela că dintre vechii mei vecini au mai rămas doar vreo câteva apartamente ocupate de vechii locatari. Aşa că mi-am rezervat câteva minute pentru a-i trece în revistă pe toţi foştii mei vecini, pentru a-mi aminti ce s-a ales de ei şi cu cine au fost înlocuiţi. Pot face asta pentru că, dacă socotesc eu bine, sunt cea mai veche locatară. Ai mei s-au mutat aici când aveam eu…