Noroc că mai deschid blogul din când în când și mai citesc articole vechi, că uitasem că la un moment dat, prin 2023 făceam niște rezumate ale săptămânii și mi-a plăcut să îmi aduc aminte. Așa că aș relua obiceiul că e potrivit pentru a ține o evidență mai riguroasă. Voi începe cu primele trei săptămâni din septembrie. In prima săptămână am fost singuri acasă pentru că Ada a fost în cantonament cu doi copii din grupa ei de canoe. În timp ce ea s-a distrat și a învățat chestii noi, părinții s-au ocupat de casă și de relaxare. Ca de obicei, mici lucrări în grădină pentru sistemul de irigare…

Chiar dacă a doua doar a început, știu deja cât de stresantă va fi și apoi cât mă va recompensa. Dar vreau să povestesc despre ele pentru că amândouă săptămânile au fost foarte pline (și nu cu lucruri faine) și foarte stresante. Mărțișorul l-am sărbătorit cu niște prieteni pe care i-am invitat la o musaca și un tiramisu, făcute de mine, deci a fost relaxant că doar am stat și-am povestit. Duminică de după era plănuită altfel, însă pentru că am început să vând mobila din living pentru renovarea ce urma să vină, eu am rămas acasă în timp ce Sotzu’ a dus copilul și pe o colegă de clasă…

Cele 10 pe care le-am simțit sau le-am admirat din diverse motive și care mereu vor stârni aceeași reacție când le voi vedea titlurile: bucuria revederii unui prieten drag. Se vede bine care e numărul 1, însă ce nu se vede – pentru că am ținut la simetrie – e că și Intermezzo e cam la același nivel cu Castelul. Iar Eu care n-am cunoscut niciodată un bărbat e, să zicem pe un loc 3, dar tot foarte puțin mai jos decât Intermezzo. 👑 𝑪𝒂𝒔𝒕𝒆𝒍𝒖𝒍 𝒅𝒊𝒏 𝒐𝒓𝒂𝒔𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 e ca un cântec trist pe mai multe voci, în contratimp și cu versuri ce taie până la os. Multe pauze și…