-
O cheamă Jozephine
Numitul obiectelor e o chestie a femeilor. Bărbații n-au cum să înțeleagă, deci postul ăsta nu e pentru ei. 😛 Ieri mi-au venit plăcuțele cu numerele și așteptam cu nerăbdare să văd ce nume va avea Seat-ul meu roșu. Iar cele trei litere au decis că numele mașinii mele va fi Jozephine. Și nici măcar n-am știut că-mi place atât de mult numele ăsta ales cumva de soartă. Cum am văzut plăcuțele, „Jozephine” mi-a fulgerat prin minte. Așa să-i rămână numele și să avem drumuri bune și lungi împreună.
-
Aseară se pregătea să plouă, iar eu…
Unele veri, la fel ca unele ierni, sunt prea lungi. Obositoare, împovărătoare, chinuitoare. Prefer frigul căldurii sufocante. Nu, acesta nu este încă un articol despre cât de insuportabilă mi s-a părut canicula, este unul despre nostalgia toamnei. În fiecare an îl scriu, dar anul ăsta o fac mai repede. Pentru că îmi e atât de dor de toamnă încât o aștept ca pe o prietenă pe care n-am văzut-o demult, cu care abia aștept să povestesc. Fără cuvinte, doar din priviri, din simțuri și din suflet. Aseară se pregătea să plouă. Cerul se înnorase, vântul bătea mai hotărât puțin, se răcise atmosfera și se îmbibase cu miros de ploaie. Eram…
-
Du-te şi pune un străjer
Autor: Harper Lee Titlu original: Go set a Watchman Traducere: – Naționalitate: american Gen: roman Anul apariției: 2015 Nr. pagini: 278 (HarperCollins) Ecranizare: – Alte cărți de același autor: Să ucizi o pasăre cântătoare Nota mea: 3/5 Go set a watchman e prima carte pe care o citesc la foarte scurt timp după ce a fost publicată. Prima căreia îi așteptam publicarea și căreia îi cunoșteam controversele care o înconjoară încă de dinainte să apară pe rafturile librăriilor. Să ucizi o pasăre cântătoare e una dintre cărțile mele preferate din toate timpurile: are tot ce caut la o carte – personaje perfect conturate, povestea văzută prin ochii unui copil, bunătate…
-
Odiseea alăptării și primele zile acasă
Și a venit ziua în care am adus-o pe Ada acasă. Obosită și fizic – de la antibiotice și dormit cu întreruperi – și psihic – de la toată întâmplarea cu salmonella, m-am întors la o casă plină ochi de haine de bebeluș. Unele spălate și necălcate, altele încă pe uscător, altele prin vreo zece plase răsfirate prin casă. Plus dezordinea adunată în 5 zile în lipsa mea. Așa că marți și miercuri… noroc că Ada s-a milostivit de noi și-a dormit într-una, am făcut curățenie împreună cu Sotzu sau singură când el era plecat cu treburi. Apropos de treburi… atât de tare m-au frustrat toate drumurile care trebuiau făcute…
-
Nașterea la spitalul Premiere, experiența mea
Una dintre cele mai frecvente întrebări care mi s-au pus când eram gravidă (pe lângă: „Ce ai?” și „Cum naști”) a fost „Unde naști”. Când am răspuns „La President” (fosta denumire a Spitalului Premiere) cel puțin 3 persoane mi-au spus cam același lucru pe un ton cam superior: „Dar știi că dacă se întâmplă ceva cu tine sau cu bebe, tot la Odobescu sau Bega ajungi, nu?” sau „Vaaaai, câte chestii nasoale am auzit despre ei…” Părerea mea e că reacțiile astea se bazează pe principiul strugurilor acri, nu pe experiența personală. Doar din auzite. E drept că am citit și-am auzit și eu despre neplăceri cauzate de cadrele medicale,…
