-
In Bruges
A trecut ceva vreme de când am văzut Bruges-ul şi amintirile nu sunt tocmai calde. Însă anumite lucruri n-ai cum să le uiţi, chiar şi daca n-ai avea poze. Am ajuns la Bruges destul de repede, pentru că între Bruxelles şi el sunt doar 90 şi un pic de km. Să fiu sinceră, nici nu ne-am dat seama că am ajuns în Bruges pentru că, fermecaţi de căsuţele ce ne ieşeau în cale, am ratat indicatorul de la intrarea în oraş. Când am văzut pe GPS că mai sunt doar cam 700m până la destinaţie, ne-am zis: „Da, mă, am ajuns” ;))
-
Iepuraşul aruncat la gunoi
Când eram mică mică, îmi doream tare mult să am un iepuraş adevărat. Că era aşa moale şi dulce. Îmi scăpa complet din vedere (de fapt nu-mi păsa) că iepurii nu se ţin în apartament pentru că miros şi pentru că umplu casa cu “bucurii”. Şi mă dădeam cu fundul de pământ înainte de Paşte că io vreau un iepuraş viu de la Iepuraşul imaginar. Aşa se face că, străbunica mea, femeie bătrână şi cu experienţă m-a împăcat pentru moment, cumpărându-mi un bibelou, destul de mare, în formă de iepuraş. Fericire maximă la vederea lui, dar totuşi, nu era nici moale, nici prea dulce… avea o expresie fixă, doar era…
-
Pască pentru prima oară
Cele mai frumoase amintiri legate de sărbătorile de Paşte sunt de când eram mică şi mama mea vopsea ouăle. Lipea de ele câte o frunzuliţă aleasă cu grijă de pe-afară, îmbrăca oul în ciorapi de damă, după care îl scufunda în apa colorată ce fierbea pe aragaz. Iar când mai primeam de pe la cineva abţibilduri speciale pentru ouă, acestea arătau cu adevărat de sărbătoare. Apoi îmi mai aduc aminte de drob şi de ciorbă, dar mai ales de figurinele de ciocolată răspândite printre ouăle vopsite în cuib. Ah, cuibul ăla, cât îmi mai plăcea să adun iarbă de-aia lungă să îi placă Iepuraşului! Deci: drob, ouă vopsite, ciocolată, cuib…
-
Bruxelles în 2 zile şi jumătate
Drumul şi autostrăzile Când am plecat din Stuttgart eram foarte nerăbdătoare să păşesc pe pământ belgian pentru că era virgin sub picioarele mele. Dacă în Ungaria, Austria şi Germania mă simţeam oarecum “ca acasă”, Belgia era un vis până atunci. Şi abia aşteptam să aud la radio vorbindu-se în franceză, abia aşteptam să văd numere de înmatriculare din Belgia. Însă primul contact cu ţara asta a fost cam neplăcut. Autostrada lor (cea care intră din Germania în Belgia) e inferioară celor din Germania şi Austria. Chiar şi celor din Ungaria. Erau chiar şi gropi şi o grămadă de denivelări. Să nu mai zic că o mare porţiune e în reparaţii.…
-
Am revenit… mai tarziu
Pe ffwd va anunt ca m-am intors cu bine. Sunt in prima mea zi la noul job, deci va scriu pe fuga, urmand sa revin cu multe poze si detalii cand am timp. Adica diseara. Si tot atunci sper sa ajung sa raspund la comentarii, ca sunt o gramada si multi trebuie lamuriti in plus. N-am postat mai devreme pentru ca n-am avut net 3 zile. 😀 Urmeaza povestile si pozele din Bruxelles, Bruges, Oostende, Gent, Luxembourg si Strasbourg, sooo, nu plecati prea departe. 🙂 Va tzuc.
