-
Școala de vară Berlitz – cursuri de limbi străine
Unul dintre lucrurile constante din viața mea sunt fără indoială limbile străine. Încă din clasa a II-a, de când am început cu franceza, gramatica și literatura unei alte limbi m-au urmărit în fiecare an. Dintr-a VI-a am început și engleza și m-am dus cu ele în paralel până în facultate, când am renunțat la jurnalism pentru Litere. Și acolo să te ții conversație, dictare și scriere în limba lui Voltaireși a lui … Byron. Din timp în timp am cochetat și cu germana, când, prin ciclul primar, ai mei mă șantajau să merg la ore la un vecin, profesor de germană. Eu nu și nu, că joaca era cea mai…
-
Vino să mă vezi, tată
Era o vreme în care mă mândream cu orice apariţie în presă, în care însemnam pe blog orice apreciere, orice recunoaştere. Una dintre primele aprecieri a fost într-un ziar local şi a fost primul moment în care am fost mândră de blogul ăsta. Mai mult, era o ocazie minunată de „a-i da peste nas” tatălui meu care se enerva cumplit când mă vedea „mereu” la calculator. Am creat chiar şi o categorie specială, tomata în lumina reflectoarelor, în care notam orice interviu, orice onoare care mi se făcea.
-
Băieții devin bărbați când…
Vin după tine, când le întorci spatele și pleci. Te sună înapoi după ce le închizi telefonul în nas. Te îmbrățișează când îi lovești. Te sărută când îi sâcâi. Se uită la filme siropoase cu tine. Îți tolerează plânsul după poveștile de dragoste. Îți lasă ție telecomanda. Renunță la băutele cu prietenii, doar pentru a sta cu tine. Nu se aprind când le dai indicatii în trafic. Își cer iertare și îți spun că au nevoie de tine. Via.
-
Melodii mereu verzi
Există câteva melodii pe care le-aș asculta la nesfârșit, melodii care de fiecare dată când le aud mă minunez cât sunt de frumoase. Sunt melodiile mele de suflet, alea care mă fac să simt că muzica e medicament pentru suflet. Nu știu de ce mă vindecă, uneori, dimpotrivă, mă fac nostalgică și tristă, însa sado-masochistă, nu le opresc. Le ascult pe repeat și nu mă pot sătura de versurile lor superbe. Printre ele sunt următoarele, însă nu sunt singurele.
-
Vremea trece oricum fara noi
Omul cât trăiește învață (Mo numa’ o adaptat-o 😛 ). Drept pentru care acesta este un moment în care trebuie să stau să cuget la lucrurile care mi-au fost lecții de viață. Că așa m-a pus Barbie. Și ea a scris așa frumos… Eu nu mai am timp să stau să analizez ce mă învață viața, să filosofez la ceas de seară, înainte de culcare ce învățăminte mi-a adus ziua care moare încet, pentru că somnul mă fură fără drept de apel. Și nici nu mai citesc înainte să mă culc, ca să pot să-mi adun gândurile și să-mi analizez viața. Sunt prinsă în vâltoarea evenimentelor, a atâtor „trebuie” încât…
