-
Munchen, intre 2012 si 2013
Ca de obicei, îmi ia ceva vreme să povestesc despre călătoriile făcute. Chestia e că de data asta, întârzierea nu s-a datorat prelucrării pozelor, ci a lipsei timpului de a scrie. Că pozele le-am prelucrat, le-am sortat și le-am urcat pe picasa în ziua în care au fost făcute. Iaca vine și istorisirea, la o săptămână dupa ce s-a întâmplat (să nu mai zic că încă am restanțe de la Paris, da’ vin și ele).
-
Premium Rush (Cursă fără frâne)
Primul film văzut anul ăsta trebuia să fie cu unul dintre actorii mei preferați, Joseph Gordon Levitt fiind motivul principal pentru care am ales să-l văd. Nu mă dau eu în vânt după filme cu urmăriri, da’ ce nu fac eu pentru feblețile mele? Nu aveam nici o așteptare de la film, dar nici nu m-a impresionat. Dimpotrivă, mi s-a părut cam sec: prea mulți urmăritori, prea neconturate personaje. Nu am rămas cu nimic după vizionare, poate doar cu admirația pentru schemele cu bicicletele și pentru Joe, în rest… neah. Acțiunea se petrece în câteva ore din aceeași zi și îl are în centru pe Wilee, un curier ciclist, care…
-
Planuri pentru 2013
Tre’ să recunosc că-s o țâră speriată să fac lista asta. M-a pus naiba să citesc previziunile Acvariei pe 2013 pentru balanțe și mi-am cam retezat din elan. Cică nu va fi un an rău, da’ să am grijă la cumpene ba pe plan financiar, ba prin familie, ba pe la lucru… da’ in rest e bine. In fine… cu banii chiar tre’ să fiu mai chibzuită pentru că sunt destul de generoasă și risipitoare și nici nu prea-mi pare rău după ei. După mine, banii sunt făcuți să fie cheltuiți. Asta nu înseamnă că n-am economii pentru zile negre, da’ de obicei îmi satisfac plăcerile. În fine, deci mă…
-
2012 – cel mai bun an din viața mea
De atât de multe ori am început acest post în mintea mea, atât de mult am așteptat să-l scriu, iar acum, când i-a venit timpul, în întunericul ultimelor întâmplări (că nu puteam spune „lumina”) mi-a cam pierit entuziasmul. Dacă 2012 nu s-ar fi terminat cu moartea lui Benny, spun fără nici o ezitare ca ar fi fost perfect. Oricum, rămâne cel mai bun și mai frumos an din viața mea și-mi doresc ca anii ce vin să fie cel puțin la fel de frumoși și plini ca asta ce se încheie.
-
Benny s-a dus la tati
imi propusesem ca in aceasta dimineata sa va povestesc despre cat de minunat a fost anul asta, cate impliniri si cate bucurii mi-a adus, cat de lipsit de lucruri negative a fost. numai ca la ora 8 si un pic mi-a sunat telefonul. un numar pe care nu-l stiam, la care am raspuns din reflex, buimaca de somn – n-am apucat sa-mi inchipui ce-i mai grav. era doamna de la pensiunea canina, care, cu o voce trista ma anunta ca Benny a murit. 🙁 cand i-am dus acolo, inainte sa plecam in Germania, chiar i-am spus doamnei ca daca se intampla ceva cu el sa ma sune, sa o pot…
