Premium Rush (Cursă fără frâne)

Premium RushPrimul film văzut anul ăsta trebuia să fie cu unul dintre actorii mei preferați,  Joseph Gordon Levitt fiind motivul principal pentru care am ales să-l văd. Nu mă dau eu în vânt după filme cu urmăriri, da’ ce nu fac eu pentru feblețile mele? Nu aveam nici o așteptare de la film, dar nici nu m-a impresionat. Dimpotrivă, mi s-a părut cam sec: prea mulți urmăritori, prea neconturate personaje. Nu am rămas cu nimic după vizionare, poate doar cu admirația pentru schemele cu bicicletele și pentru Joe, în rest… neah. Acțiunea se petrece în câteva ore din aceeași zi și îl are în centru pe Wilee, un curier ciclist, care are de livrat un plic ce se dovedește a fi a real pain in the ass. Acest plic trebuie să ajungă neapărat la o traficantă chinezoaică, da’ e dorit și de unul dintre detectivi, care are nevoie de banii pe care îi valorează plicul. Ăsta e unul dintre urmăritori. Al doilea e un polițist care se autosesizează când Wilee e lovit cu mașina și peste care tot dă cu bicicleta. Al treilea cu care se întrece e un coleg invidios, care o vrea pe prietenă-sa, deci mai are unul pe urme. Nu mai dau alte detalii că vă povestesc tot filmul. Nu-l recomand decât dacă sunteți bicicliști sau fani ai lui JGL. Trailerul, dacă sunteți curioși.

***

Joe Gordon Levitt s-a rănit în timpul filmărilor, și, deși rana a avut nevoie de 31 de copci, lui i s-a părut cool 😛

***

Cu această primă „recenzie” scurtă, inițiez o serie de astfel de articole pentru filmele pe care le văd. Că degeaba le pun într-un album pe Facebook, nu prea conving pe nimeni să se uite sau nu la ele.