-
Coraline
Autor: Neil Gaiman Titlu original: Coraline Naționalitate: englez Gen: fantezie horror Anul apariției: 2002 Nr. pagini: 163 (Bloomsbury) Traducere: Florentina Hojbotă (Ed. Art) – Citită în original Citate: Coraline Ecranizare: Coraline (2009) Alte cărți de același autor: – Nota mea: 3/5 Am aflat de Coraline, cum altfel, decât datorită ecranizării cărții. Mă rog, animării cărții. N-am văzut animația când a apărut, dar undeva, in the back of my mind, am păstrat numele și interesul de a vedea despre ce e vorba. Momentul în care i-a venit rândul a fost unul pur și simplu întâmplător, pentru că, spre deosebire de alte cărți, n-a fost una pe care am ales-o eu,…
-
Teatru: spectacolele lunii octombrie
În ordinea preferințelor, luna asta am văzut: Piața Roosevelt Văzut chiar aseară și plăcut cel mai mult. E plin de culoare, muzică, personaje multe, gălăgie, umor, dramă. Într-o atmosferă care aduce un pic a circ, avem o trupă de travestiți (Bibi – Cătălin Ursu – și Suzana – Călin Stanciu Jr. – printre ei), condusă de Aurora (jucată de Ion Rizea), o drag queen sufletistă, a cărei prietenă, Concha (Andreea Tokai) lucrează pentru Vito (Victor Manovici), moștenitorul unei fabrici din care concediază zilnic zeci de oameni. Apoi îl mai avem pe Mirador (Romeo Ioan), polițist la secția din Piața Roosevelt, pe fiul său, Mondo și pe Bingo (Claudia Ieremia), o…
-
Au fost odată 3 televizoare
Când trăia tatăl meu, existau 3 televizoare în casă: în dormitor, în hol și în sufragerie. Ar fi pus unul și în baie dacă s-ar fi putut. Întotdeauna a investit în aparate de calitate și am avut TV color de pe vremea când nu era voie să spui nimănui că ai așa ceva. Îi plăceau filmele tare mult, așa că voia să se poată uita la ele acolo unde îi pica bine. Când a apărut calculatorul, mă stresa cu filmele de pe net. Acum în casa noastră, aceeași casă, există un singur televizor, și ăla cumpărat tot de tatăl meu. Ultimul. Singurele dăți când îl pornim sunt la Vocea României,…
-
Avem un coleg împuțit. Cum procedăm?
Că mare parte a românilor nu prea-s prieteni cu apa și săpunul e un fapt știut și dovedit din plin în zilele călduroase de vară. Martori sunt mai ales cei care au neplăcerea de a călători cu mijloacele de transport în comun. Spun neplăcerea nu pentru că ar fi degradant sau ceva de genul să circuli în comun (departe de mine gândul ăsta), dar cuget că numai de vis nu e să miroși subțiorile puturoase ale celorlalți colegi de autobuz. Bun, ăsta-i tabloul clasic. Dar ce te faci și cum procedezi când în ditai corporația îl simți pe Project Manager venind încă dinainte de a intra în clădire? Cum îi…
-
Scârba de scris
Poate e un termen puţin cam dur, dar sunt unele zile în care nu găsesc altul mai bun pentru sentimentele mele vis-a-vis de scris. Nu mă refer la scrisul pe blog, ci la scrisul zilnic, la scrisul care-mi pune pâinea pe masă. Că scrisul pe blog, după cum se vede, e din ce în ce mai slab. Şi asta-i o repercusiune a scrisului de la job. Că jobul meu nu-mi aduce satisfacţii sufleteşti am mai scris aici. Nu e vorba de locul de muncă, ci de meseria în sine. Am primit oferte de la alte firme în acelaşi domeniu (content writing, SEO, SMM & co.), dar nu vreau să schimb…
