-
Nimic nou pe frontul de vest
Autor: Erich Maria Remarque Titlu original: Im Westen nichts Neues Naționalitate: germană Gen: roman de război Anul apariției: 1929 Nr. pagini: 192 Traducere: Ilinca Pandele, Sanda Munteanu (Colecția Adevărul) Ecranizare: mai multe Citate: Nimic nou pe frontul de vest Alte cărți de același autor: – Nota mea: 3/5 Dacă cineva mi-ar fi pus cartea asta în mână prin clasa a XI-a, după ce citisem Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, și m-aș fi apucat de ea, aș fi aruncat-o cât colo după primele 10 pagini. Dar acum, la mulți, mulți ani după acel moment, am dus-o până la capăt, cu destul de mult interes chiar. Nimic nou…
-
Îmi vine să mă testez
Dacă sunteți pe același Facebook ca și mine, e cam greu să fi ratat un anumit articol în care se povestește despre o genă, DRD4-7R pe numele ei, care se spune că ar fi responsabilă de boala numită Wanderlust, de care eu sufăr și despre care v-am povestit aici. E o boală de care nu vreau să mă vindec și cu care vreau să molipsesc cât mai multă lume. Nu vă speriați. Dacă n-ați auzit până acum de Wanderlust și dacă n-ați click-uit pe link, Wanderlust e sinonim cu plăcerea de a călători. E drept că anul ăsta nu mă prea gândesc la ce destinații să atac, nu mai fac…
-
Oprah, lasă-mă în pace!
Nu mai pot cu recomandările de cărți. Tot îmi zic că nu mai citesc recenzii, nu mă mai uit pe Goodreads să văd ce citesc alții, nu mai deschid newsletterele la care m-am abonat, nu mă mai uit ce-au mai scris autorii care mi-au plăcut. Am peste 200 de cărți pe lista de „to-read” de pe Goodreads și acolo nici măcar nu-s toate din biblioteca mea – cărți care și alea sunt acolo pentru că la un moment dat mi-am dorit să le citesc (și încă îmi doresc). Recenzii nu prea citesc, în schimb îmi scapă ochii pe sinopsis-urile de pe diverse site-uri, rezumatele de pe Goodreads când mă mâncă…
-
Vine Garou și eu nu știu ce să fac
Știam de mult mai mult timp că vine, dar ieri m-am lovit de anunț pe Facebook. De anunțul de pe pagina oficială. Îl aștept pe Garou de cel puțin 7 ani, i-am ascultat un an întreg albumele pe repeat și eram topită după el, ca bărbat, și după vocea lui răgușită. Acum nu mai sunt, dar tot ascult cu drag și la maxim CD-ul cu melodiile preferate pe care mi l-am făcut pentru mașină. Îmi place mai mult cum cântă în franceză decât în engleză, nu știu de ce. Mi se pare că pierde ceva când cântă în engleză și nu-mi dau seama ce, că, Doamne iartă-mă, tot el cântă,…
-
Dau două invitații duble la „De ce eu?”
Am auzit prima dată despre filmul lui Tudor Giurgiu, De ce eu?, în campania electorală de anul trecut. Auzisem cum că l-ar incrimina de ceva pe Ponta sau așa am potrivit eu informația pe baza puținelor informații pe care le scoteam din ce auzeam la radio sau din subiectele articolelor duse în direcția asta. Mi-a stârnit curiozitatea, deși acum, la câteva luni de la acel moment, politica nu mă mai interesează deloc. Filmul mă interesează pentru că mie mi se pare (e doar o bănuială personală, cultura mea în cinematografia românească nu-i prea vastă) ceva ce nu s-a mai făcut până acum în România. Am dreptate sau bat câmpii? Eu…
