-
Suma mea de paradoxuri
Pentru că în ultima vreme m-am surprins de multe ori mirându-mă de paradoxurile care mă caracterizează, am zis să le pun și pe „hârtie”, că sigur mai au și alții și se identifică. De exemplu… dacă de obicei îmi sare țandăra din orice, la volan sunt cea mai calmă persoană, cea mai permisivă, cea mai indulgență și cea mai iertătoare. Mă mir, pentru că traficul e locul în care și cel mai calm om se poate transforma într-un nebun scăpat de la ospiciu. Doar că, aparent, eu nu. Apoi… când mă doare capul de la o migrenă neiertătoare, zac în pat de zici că m-au operat pe creier. Dar dacă…
-
La „aniversare”
M-am tot gândit cum să scriu articolul ăsta. La fel ca de multe ori, sub formă de scrisoare sau… ceva nou, o colecție de amintiri. Am încercat cu amintirile, dar blocându-le atâta timp și de atâtea ori, nu-mi mai iese. Îmi aduc aminte frânturi din cei 26 de ani petrecuți cu tatăl meu, însă îi aud vocea și râsul la fel de clar ca și când nu s-ar fi stins niciodată. Îmi trec prin minte flash-uri, ca niște poze, îl pot plasa în timp și spațiu, îi recunosc îmbrăcămitea, motivele și chiar și ce spune. Dar totul e atât de scurt că nu pot lega de flash-urile astea dialoguri întregi,…
-
Îmi lipsește orașul
Aparent nu-i nevoie să mă mut la sat pentru a trăi în sihăstrie. E de ajuns să trăiesc și să lucrez în același cartier și izolarea mea e lucru sigur. Ieri, după ce-am plecat de la birou, m-am dus până în centru să îmi cumpăr ceva. Am parcat mașina frumos pe o străduță, știind că nu pot lipsi mult pentru că o știam bolnavă de baterie și mă gândeam că poate n-o mai pornesc de acolo. Mi-am rezolvat treaba repede și aducându-mi aminte de merdenea, am făcut un ocol și am luat-o prin noua Piață a Libertății. N-am mai fost până acum și nu știam în ce stadiu sunt lucrările.…
-
Idei de părințenie II
Vă spuneam data trecută că o să-mi fac un obicei din a nota pe propriu-mi blog ideile de părințenie pe care le găsesc la alții și cu care sunt de acord. Sau, nu doar cele cu care sunt de acord, ci și cele care mă inspiră să nu fac așa cum citesc. Nu critic pe nimeni, nu mă duc în casa (a se citi blogul) nimănui să-l trag de urechi sau să-i spun vreo două, pur și simplu voi nota aici ce am învățat din ce-am citit. Și pentru că data trecută am avut o discuție civilizată, voi pune și în articolul de azi, un disclaimer. Pentru că nișa de…
-
Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii
Autor: Kenzaburo Oe Titlu original: Memushiri kouchi Naționalitate: japonez Gen: roman de război Anul apariției: 1958 Nr. pagini: 200 (Polirom) Traducere: Florin Oprina (din japoneză) pentru Polirom Ecranizare: – Alte cărți de același autor: – Nota mea: 3/5 Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii nu s-ar fi regăsit deloc printre lecturile mele, dacă nu ar fi propus-o colega mea, Corina, pentru clubul de lectură. Nu auzisem de carte, dar parcă numele autorului îmi suna cumva cunoscut. Deși cu Corina nu prea mi se intersectează gusturile pentru alegerile literare (ei nu-i plac cărțile pe care le aleg eu, mie nu-mi plac ale ei – bine, mai sunt și excepții), totuși…
