O să fiu cam brutally honest în acest început de post însă dacă îl citiți până la capăt veți vedea că m-am înșelat asupra primelor impresii pe care mi le-a creat mailul primit de la Ligia.

De Ioana mi-a vorbit o fată pe care am văzut-o o singură dată în viața mea și care îmi e foarte dragă: Nicoleta Drăgan. Mi-a spus cât de disperată e mama Ioanei și câte eforturi face, ca orice mamă de altfel, să își țină fetița în viața.

Vrei o tema noua si gratuita pentru blogul tau? Atunci participă la un concurs organizat de Standout şi Redutti. N-ai mare lucru de făcut decât să te mândreşti pe blogul personal cu o faptă bună pe care ai făcut-o cândva în viaţa ta. Dai de ştire mai departe anunţând că participi la concursul de fapte bune.

Sincer vă spun că aş vrea să nu mai primesc asemenea rugaminţi. Nu pentru că sunt rea, nu pentru că mă dor mâinile să scriu şi vezi, Doamne, cine-s eu ca să scriu pe gratis despre toţi năpăstuiţii de soartă. Ci pentru că mi se chirceşte sufletul de fiecare dată când dau de-o poveste de-asta. Deja am devenit paranoică şi mă aştept tot mai mult că şi copiii mei să sufere de ceva boală de-asta incurabilă sau care necesită o căruţă jumate de bani şi că voi fi nevoită să recurg la aceleaşi metode de cerere de ajutor şi că nimeni n-o să mă mai bage în seamă pentru că…