timişoara mea
-
Atenție, studenți! Ultima zi de înscriere la BuzzCamp Timișoara
N-am prea multe regrete în viața asta, dar printre cele pe care le am se numără faptul că în studenție m-am limitat la învățat, scris și citit. Nu că astea n-ar fi fost niște obiceiuri sănătoase, dar așa cum îmi place mie, rareori și cu greu ies din zona mea de confort. Prin urmare, târguri, asociații, ONG-uri, conferințe, workshop-uri, work & travel, Erasmus, Leonardo… au fost întotdeauna pentru alții, nu pentru mine. Sincer, chiar nu știu de ce am fost așa mulă și deloc fâșneață (așa cum m-ar fi vrut tatăl meu). OK, știu de ce nu m-am interesat de Erasmus – pentru că ai mei nu aveau bani să…
-
Îmi lipsește orașul
Aparent nu-i nevoie să mă mut la sat pentru a trăi în sihăstrie. E de ajuns să trăiesc și să lucrez în același cartier și izolarea mea e lucru sigur. Ieri, după ce-am plecat de la birou, m-am dus până în centru să îmi cumpăr ceva. Am parcat mașina frumos pe o străduță, știind că nu pot lipsi mult pentru că o știam bolnavă de baterie și mă gândeam că poate n-o mai pornesc de acolo. Mi-am rezolvat treaba repede și aducându-mi aminte de merdenea, am făcut un ocol și am luat-o prin noua Piață a Libertății. N-am mai fost până acum și nu știam în ce stadiu sunt lucrările.…
-
Cea mai bună merdenea din Timișoara
Am postat ieri pe Facebook o poză cu cea mai bună merdenea care se găsește în Timișoara și mă gândeam că-i egoist din partea mea să țin informația doar pentru mine și pentru timișoreni. Așa că las aici cele două locuri ale simigeriei Select de unde o puteți cumpăra și dacă vă aflați prin trecere prin orașul nostru, poate vă opriți și gustați cea mai bună merdenea cu telemea de la noi. Una dintre simigerii se găsește pe strada Proclamația de la Timișoara, dar mai simplu e să vă spun că dacă o luați de la Bega Shopping Center către Piața Libertății, pe partea stângă a liniei de tramvai, lângă…
-
Trecea parada militară
La cât de tare îmi doresc să plec din România, mă surprinde cât de patrioată sunt. Am fost azi la parada militară de 1 decembrie și nu mi-a trebuit mult până să încep să plâng la intonarea imnului. Dar nu așa oricum, ci cu lacrimi de crocodil nu ma puteam opri și nici n-aveam șervețele la mine. În fine, eu plâng și când cântă imnul la fotbal, deci sunt o plângăcioasă fără pereche. În altă ordine de idei, vă las cu cîteva poze pe care le-am ales din cele peste 450 câte am făcut azi. Apropos, căutați femeile 🙂
-
Duminica exorcizării
Weekendul ăsta l-am petrecut la Viena. Dar amân puțin relatarea despre el, pentru că weekendul ăsta îl voi ține minte mereu ca pe o răvășire de emoții și sentimente: nerăbdare, bucurie, entuziasm, teamă, pe alocuri dezamăgire, înapoi la speranță, fericire, explozie de energie, uitare de sine și multe, indescriptibil de multe altele.










