in ţara tomatei
-
La Mănăstirea Prislop
Vă spuneam pe la începutul săptămânii că sâmbăta trecută am vizitat Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara. Azi vă arăt şi poze. Adevărul e că nu prea ştiu ce să vă spun despre ea. Nu mă refer la istoricul ei, la ctitori sau la poveştile despre Arsenie Boca, Sfântul Nicodim sau Domniţa Zamfira, ci la impresiile pe care mi le-a lăsat. Aspectul nu m-a impresionat foarte tare, nu după ce-am văzut Mănăstirea Bârsana din Maramureş. Sau Cozia sau Curtea de Argeş. Nici povestea ei nu-i una nemaipomenită. Totuşi, plimbarea până acolo a fost plăcută. Vă las cu pozele.
-
Predarea ștafetei olympice
Știu că au trecut deja două zile de când am predat Renault-ul Alinei și lui Răzvan, dar fiți miloși cu mine, am fost varză. De oboseală. Am plecat spre Cluj singură, marți dimineața la ora 8 și-am ajuns acolo la ora 14:30. Iar noaptea, la ora 00:46 am avut tren înapoi spre casă. Chiar dacă am venit la cușetă și am dormit aproape tot drumul… după o zi de lucru, numai să scriu nu am mai fost în stare.
-
S de la Sibiu și Szeged
La sfarșitul anului, când voi scrie postul cu retrospectiva finală a lui 2012, trebuie neapărat să notez undeva că acesta a fost cel mai PLIN weekend al lui. Atâtea am făcut în 3 zile că am avut impresia că am mai avut un concediu și că a durat mai mult de-o săptămână. Vineri
-
Și eu voi purta o torță Olympică
Am tot scris și-am tot șters. Și dup-aia iar am scris și iar am șters. Pentru că e greu să-ți dai seama cum să începi sau cum să te apuci de un text în care trebuie să scrii despre tine că ești mândru și onorat. Că prea sună a laudă, poate chiar și a surplus de patos când spui pe blog că ai fost ales să porți o torță pentru Jocurile Olimpice.
-
Locul meu preferat din Romania
Acum îmi dau seama că am făcut o promisiune pe care n-am respectat-o. Îmi repar greşeala, mai ales că azi e ziua ei* şi mă iartă. Maldita m-a întrebat mai demult care e locul meu preferat din România şi i-am zis că îi răspund la leapşă când m-oi întoarce şi după ce voi fi cunoscut mândra noastră ţară, cel puţin prin părţile ei esenţiale. Acum că m-am întors, deşi n-am reuşit să văd tot ce mi-am propus, îi pot totuşi răspunde la întrebare şi cam bănuiesc io că ştiţi deja care e răspunsul: locul meu preferat din România e Bâlea Lac şi drumul până la el. Şi mai precis de-atât…
