in ţara tomatei
-
Votul pe Facebook
E prima oara cand votez in alta parte decat la gradinita din spatele blocului. Am votat la Baia Mare, care e plina ochi de panouri si propaganda pentru Ponta. E de la sine inteles ca n-am votat cu el, insa din motive personale o sa-mi tin votul secret. Cum nimic nu-i oficial pana nu-i pe Facebook, am anuntat evenimentul si acolo. Si apoi m-am uitat la ce se mai intampla pe acolo si am constatat cu mare drag ca toti prietenii mei au fost la vot, indiferent in care colt al lumii sunt. Asa ca, fara voia lor, am sterpelit niste statusuri care mi-au ajuns la suflet. Votul la Londra…
-
Girls road trip
Motivul pentru care am fost la Sibiu l-am prezentat ieri, aşa cum am putut. Azi însă vă povestesc despre tot ce-am făcut în 2 zile care mi-au părut cât o săptămână sâmbătă seara când m-am întors acasă (deşi plecasem din Timişoara doar vineri la ora 16:30).
-
Nu frumusețile patriei vor avea grijă de mine când va veni clipa
Pentru ideea acestui articol am găsit cel puțin trei titluri care i s-ar fi potrivit, însă cel ales exprimă cel mai bine ce vreau să spun. Când ne-am întors de la Munchen – de fapt, mai corect spus, în timp ce eram încă acolo – în mintea și sufletul meu a încolțit o dorință. Aceea de a părăsi România. Și a încolțit atât de tare că mă suprinde și pe mine. Deja nu mă mai gândesc la emigrare în termeni de „dacă”, ci de „când”. Nu e zi care trece fără să nu apară noi și noi motive care să mă încurajeze să plec. Dar cea mai și cea mai…
-
Fantome, cenușă și de doi bani speranță
Căutătorii de povești m-au inspirat tare mult. Așa că am plecat cumva și eu în căutarea unora pe care voiam să le aflu. Am rugat-o pe Sonia, mama Ancăi să-mi povestească despre Hunedoara de altă dată. Povestea nu e una veselă, dar superb povestită, cu emoție și cu optimism: Prima întâlnire L-am cunoscut în vara anului 1984. Nu a fost dragoste la prima vedere. Părea civilizat, dar mirosea un pic ciudat și era destul de murdar, croit cam din topor, lipsit de eleganță, murmurând surd și în clipele în care ar fi trebuit să fie tăcut. I-am acordat, necondiționat, circumstanțe atenuante. Nu era doar un obișnuit (în acele vremuri) oraș…
-
1 Decembrie, Timișoara: Parada militară
A trecut și Ziua Națională, a trecut și parada, dar eu mă mișc mai greu. Așa că abia azi vă arăt poze de la paradă, că ieri am fost și eu pentru prima oară la un astfel de eveniment. Și mi-a plăcut tare mult. Nu-s patrioată doar de 1 Decembrie, am mai scris pe ici, pe colo despre cât iubesc România. Și oricâte s-ar întâmpla, n-o urăsc pe ea, îi urăsc conducătorii și uneori locuitorii. Că nu e vina ei că a căzut pe mâinile cui nu trebuie. Nu e vina ei că toți caută să se îmbogățească și pe ea o lasă în plata Domnului, nu e vina ei…
