tomata muzicală
-
Weekendul acesta, la Plai
Iacă-i marți și eu încă nu-s adunată de prin toate colțurile în care mă împart. N-am terminat cu articolele despre Portugalia, n-am pregătit pozele în weekend așa cum plănuiam, n-am răgaz nici să vă rog pe îndelete să completați formularul din bannerul de mai sus, nu găsesc 5 minute să vă anunț că a început stagiunea de teatru și că luna asta ne putem întâlni la Pe ceas. Cu 60 de minute mai bătrân (miercuri, 10.09, ora19:00, Sala 2) și la Maria de Buenos Aires (marți, 23.09, ora 19:00, Sala 2). Pfiiiiiuuuu…
-
Lumini la concertul lui Manu Chao
Sunt atât de în urmă cu o grămadă de lucruri despre care vreau să scriu pe blog, că nici nu știu cu ce să încep. Prioritățile se înghesuie în vârful degetelor și eu stau din ce în ce mai prost cu timpul. Și nici măcar n-am cusut în tot timpul ăsta. De fapt, n-am mai cusut de două săptămâni. 🙁 Dar una dintre priorități e să vă povestesc despre concertul lui Manu Chao.
-
La picioarele lui Robbie Williams
De dragul simetriei, aș fi putut intitula articolul ăsta „Motive pentru care m-am bucurat că l-am văzut pe Robbie Williams” sau „De ce m-am bucurat că l-am văzut pe RW” sau ceva legat de pofta aia care urma să vină mâncând. Însă mi s-a părut că titlul ales sugerează mai bine starea și locul în care m-au adus un concert cu adevărat deosebit.
-
Nicu Alifantis văzut de o profană
Oricât mi-aș propune să nu-mi încep articolele cu negații, uneori nu-mi iese. Mă rog, acuma am dres-o cumva, dar dacă n-ar fi fost fraza asta introductivă, postul meu ar fi început așa:
-
Nicu Alifantis cântă la Timișoara pentru dragoste, femei și prietenie
Despre Mozaic, ultimul său material, Nicu Alifantis spune: A fost o poveste de dragoste, spusă în diferite feluri, graiuri, aidoma unui mozaic. Un amalgam de ritmuri şi stiluri muzicale, de instrumente clasice şi exotice, de sonorităţi neaşteptate, precum o îmbrăţişare deosebit de tandră. 14 cântece dedicate femeii, dragostei şi prieteniei, fiecare cu istoria sa.
